Ah, ziua de luni… Câți nervi pe alarma ceasului care încearcă să ne convingă că s-a terminat ziua de odihnă! Însă, în același timp, câtă speranță: am primit o nouă zi de viață, zeci de ore în care putem să facem binele, să zâmbim, să împărtășim idei, bunuri!
Mi-a plăcut o definiție găsită pe net: „Ziua de luni e ca un vecin, care face reparație până seara târziu, și din când în când mai vine și te întreabă dacă nu mai ai vreun ciocan. Un vecin, care are câine, și pe lângă toate acestea mai face și party în zilele când ai migrenă. Și când crezi că totul s-a terminat, păi BAȚ apare alt vecin care începe să practice un instrument muzical. Ziua de luni mai e asemenea unui cârcel în timp ce te scalzi în iaz. Te apucă și te ține mult. Și când e ziua de vineri, păi te lasă deja în pace” (Definitia îi aparține lui Cristian (Dubi) Dubineanschi, elev Liceul Teoretic “Gaudeamus” și este luată de aici: http://diez.md/2014/03/24/vox-cum-se-confrunta-elevii-cu-ziua-de-luni/). La adresa indicată sunt mai multe definiții, unele mai potrivite decât altele, unele mai pline de haz, dar și de speranță decât altele.
Domnul să ne binecuvânteze cu o zi de luni care să ne pună speranță în inimi pentru toată săptămâna, ba chiar pentru toată viața. Și, chiar așa, ce înseamnă pentru voi această zi de luni? (Pentru mine înseamnă o zi la Roma… Din nou în Cetatea eternă, de data aceasta în vizită cu un prieten)! Pentru voi?
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu