Prea târziu te-am iubit…

Începând cu anul 2012 a fost organizată și în România Ziua Internațională a Bunicilor, ca un semn de vădită prețuire pentru cei care „ne-au purtat pe brațele lor și ne-au răsfățat atunci când părinții erau plini de activitate”. Acest semn de prețuire pe care îl merită cei în vârstă și bunicii este bine reliefat și motivat și de cuvintele pe care Biserica ni le propune astăzi în prima lectură: „Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării. Urmașii lor formează o frumoasă moștenire, de aceea fericirea lor va dăinui din neam în neam. … Trupurile lor au fost înmormântate în pace, dar numele lor rămâne viu din neam în neam. Popoarele vorbesc despre înțelepciunea lor, iar adunarea le aduce laudă”.

Astăzi noi suntem adunarea chemată să aducă laudă bunicilor noștri. Privind la exemplul de sfințenie al bunicilor lui Isus, suntem chemați să ne amintim de bunicii noștri: să vorbim despre ei, să ne străduim să le imităm virtuțile și totodată să ne rugăm pentru ei. Când am vorbit ultima dată cu sau despre bunicii noștri? Nu cumva i-am uitat și nici măcar în rugăciune nu ne mai amintim de ei? Câte lucruri din viața noastră nu ni s-au întâmplat tocmai pentru că ei ne-au fost alături și ne-au învățat? Trebuie să-i sărbătorim pe bunicii noștri, trebuie să-i scoatem din uitare.

Spun unii că „despre valoarea bunicilor vorbesc realizările nepoților”. Aceasta se întâmplă mai ales acum când toți vorbesc despre „generația copiilor crescuți de bunici”, pentru că părinții sunt (prea)ocupați sau sunt plecați departe pentru a munci. Puțini sunt cei care înțeleg efortul pe care unii bunici, înaintați în vârstă, îl depun pentru a se îngriji de nepoții lor, pentru a depăși mult aclamatul „conflict dintre generații”, pentru a se adapta cerințelor timpurilor moderne etc. Pe lângă aceasta, noi și societatea, prea des îi marginalizăm pe cei bătrâni, prea ușor îi considerăm depășiți de situație și am vrea să ne eliberăm de ei. Ar trebui să investim mai multă răbdare pentru a-i ajuta să se integreze și să se simtă parte dintr-o societate care aleargă cu o viteză năucitoare, așa cum și ei ne-au ajutat să creștem, să pășim, să vorbim… să devenim oameni.

Sfinții Ioachim și Ana, bunicii lui Isus, să fie mereu mijlocitori de haruri pentru bunicii noștri, vii sau răposați!

Reține

Chiar dacă nu ne place trebuie să ne amintim că lumea nu a început cu noi, că înaintea noastră au pășit oameni vrednici, demni și plini de înțelepciune. Să nu ne uităm trecutul, să nu-l negăm, ci să-l valorizăm.

Sâmbăta, 26 iulie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 16-a de peste an
Ss. Ioachim si Ana **; Bartolomea Capitano, calug.
Sir 44,1.10-15; Ps 131; Mt 13,16-17

LECTURA I
Numele lor rămâne viu din neam în neam.
Citire din cartea lui Ben Sirah 44,1.10-15
Să-i lăudăm pe bărbaţii vestiţi, care sunt strămoşii noştri. ¹ Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării. ¹¹ Urmaşii lor formează o frumoasă moştenire, de aceea fericirea lor va dăinui din neam în neam. ¹² Urmaşii lor rămân credincioşi legilor legământului, ¹³ tot aşa şi copiii, datorită părinţilor lor. Neamul lor va dăinui de-a pururi şi niciodată nu va dispărea gloria lor. ¹⁴Trupurile lor au fost înmormântate în pace, dar numele lor rămâne viu din neam în neam. ¹⁵Popoarele vorbesc despre înţelepciunea lor, iar adunarea le aduce laudă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 131,11.13-14.17-18
R.: Dumnezeu este credincios promisiunilor sale.

¹¹ Domnul s-a jurat lui David
şi nu-şi va retrage jurământul.
El i-a spus: „Voi pune pe tronul tău un urmaş al tău”. R.

¹³ Domnul a ales Sionul,
pentru că a voit să fie locuinţa lui:
¹⁴ „Acesta este locul meu de odihnă pentru totdeauna,
aici am hotărât să locuiesc. R.

¹⁷ Acolo voi înălţa puterea lui David,
voi pregăti o lumină pentru unsul meu.
¹⁸ Voi da de ruşine pe duşmanii lui
şi pe fruntea lui va străluci o coroană”. R.

ALELUIA Cf. Lc 2,25c
(Aleluia) Plini de Duhul Sfânt, părinţii Fecioarei Maria
aşteptau mângâierea lui Israel. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,16-17
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹⁶ „Fericiţi sunteţi voi, căci ochii voştri văd şi urechile voastre aud. ¹⁷ Căci vă spun adevărul: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului