Prea târziu te-am iubit…

Cât de bine se reflectă viața noastră în fragmentul evanghelic de astăzi. Zilnic trecem și noi prin cele două stări ale lui Petru. Când ne bizuim pe harul lui Dumnezeu și pe inspirația sa suntem fericiți și vrednici de toată lauda: „Fericit ești tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea și sângele ți-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri…”. Însă când începem să vedem totul doar în perspectiva rațiunii noastre, fără a privi spre cer, devenim scandal, piedică în planul de mântuire pe care Domnul îl are cu noi și devenim vrednici de dojană: „Pleacă de la mine, Satano! Tu ești o piedică în calea mea, tu nu te gândești la ceea ce vrea Dumnezeu, ci la ceea ce vor oamenii”. În fața măreției lui Cristos avem nevoie de inspirație divină pentru a-l recunoaște ca Domn, iar în fața suferințelor sale avem nevoie de sprijinul harului pentru a nu ne scandaliza. Rațiunea ne cere să fugim de suferință, să ne opunem ei, să o refuzăm. Credința ne cere să o valorizăm, să vedem în ea semnul mântuirii noastre.

Răspunsul dur al lui Isus față de Petru subliniază în toată profunzimea ei diferența dintre planurile omului și ale Domnului: suntem atât de greoi în a înțelege căile pe care Domnul ne poartă la mântuire. Dar totodată fermitatea lui Cristos ne învață cât de prompți trebuie să fim în lupta cu ispita. Cu Diavolul și ademenirile sale nu se negociază, nu se discută, nu se poartă dialoguri pline de dulcegării. Să ne amintim de Isus pe muntele ispitirilor. Și acolo este la fel de lapidar: „Pleacă, Satană” (cf. Mt 4,1-11).

Atunci când greșim, când privim totul într-o optică umană și uităm de cer și de inspirația divină, când negociem cu ispita, atunci să vină și la noi Cristos să ne dojenească. Să ne certe Domnul când prin viața noastră ne împotrivim planului său: „Strigă, Doamne, către noi din înălțimea cerului tău și fă-ne ascultători asemenea apostolilor tăi”.

Cu siguranță, așa cum am auzi de la Cristos cuvintele de mustrare, tot de la el am primi și cuvintele de binecuvântare: „Fericit ești tu…”. Astăzi Domnul are și pentru noi un cuvânt bun de încurajare și de fericire. Să ne deschidem larg inima către inspirația Tatălui și să-l mărturisim mereu pe Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu.

Reține

„Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și un duh drept înnoiește înăuntrul meu. Nu mă alunga din fața ta și Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii tale și întărește-mă cu duh binevoitor. Atunci voi învăța pe cei păcătoși căile tale și cei rătăciți se vor întoarce la tine (Ps 50,12-15).

Joi, 7 august 2014 

Joi din saptamâna a 18-a de peste an
Ss. Sixt al II-lea, pp. si îns., m. *; Caietan, pr. *
Ier 31,31-34; Ps 50; Mt 16,13-23

LECTURA I
Voi încheia cu voi un legământ nou şi nu-mi voi aduce aminte de păcatul vostru.
Citire din cartea profetului Ieremia 31,31-34
Domnul spune: ³¹ „Iată, vin zile când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. ³² Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua în care i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care ei l-au călcat, iar eu i-am făcut să simtă că sunt stăpânul lor. ³³ Dar iată legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: «Voi pune legea mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu». ³⁴ Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: «Învaţă să-l cunoşti pe Domnul!». căci toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; eu le voi ierta nelegiuirea şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 50,12-13.14-15.18-19 (R.: 12a)
R.: Doamne, zideşte în mine o inimă curată!
¹² Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh drept înnoieşte înăuntrul meu.
¹³ Nu mă alunga din faţa ta
şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R.

¹⁴ Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor.
¹⁵ Atunci voi învăţa pe cei păcătoşi căile tale
şi cei rătăciţi se vor întoarce la tine. R.

¹⁸ Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus,
dar arderile de tot nu-ţi sunt plăcute.
¹⁹ Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R.

ALELUIA Mt 16,18
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi puterea Celui Rău nu o va birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru! Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-23
În acel timp, ¹³ venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” ¹⁴ Ei i-au răspuns: „Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi”. ¹⁵ Isus i-a întrebat: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” ¹⁶Luând cuvântul, Simon Petru a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” ¹⁷ La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. ¹⁸ Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui. ¹⁹ Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”. ²⁰ Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că el este Cristos. ²¹ Din acel moment, Isus a început să le spună deschis ucenicilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să sufere multe din partea bătrânilor, arhiereilor şi cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie din morţi.²² Petru, luându-l deoparte, a început să protesteze, zicând: „Dumnezeu să te ferească, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată!” ²³ Dar Isus întorcându-se, i-a spus lui Petru: „Pleacă de la mine, Satano! Tu eşti o piedică în calea mea, tu nu te gândeşti la ceea ce vrea Dumnezeu, ci la ceea ce vor oamenii”.

Cuvântul Domnului