Prea târziu te-am iubit…

Pe drept cuvânt se spune că Scriptura se interpretează cel mai bine cu ajutorul Scripturii. Orice text face trimitere la un altul, orice imagine ne poate aduce înaintea ochilor o alta. Astfel se face că după citirea acestei sfinte evanghelii, putem fi cuprinși de tristețe în fața împietririi inimii contemporanilor lui Isus: el făcea bine, vindeca oamenii, izgonea diavolii și ei îl suspectau de rău. Necredința lor este atât de contrastantă cu iubirea și răbdarea lui Cristos. Cu câtă delicatețe încearcă să-i facă să priceapă misterul iubirii divine și misterul persoanei sale. Câtă gingășie în răbdarea lui Isus cu oamenii, cu noi. Răbdarea lui Isus și tristețea sa pentru împietrirea inimii oamenilor ne duce cu gândul la o altă imagine a evangheliei: „Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și-i bați cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, așa cum găina își adună puii sub aripi, și n-ați voit” (Lc 13,34).

Răbdarea lui Isus este pentru noi, este față de noi. Domnul este îndelung răbdător cu noi. Ne așteaptă. Ne spune zeci de pilde, ne oferă sute exemple, face minuni în viața noastră, în jurul nostru, doar ca să ne lăsăm adunați în jurul său, sub aripile sale. De ce ne împotrivim? De ce amânăm ziua convertirii noastre? De ce nu mergem astăzi, chiar astăzi să ne spovedim? De ce nu reînnoim astăzi angajamentele noastre de la botez lepădându-ne de Satana și de toate faptele lui și de toată trufia lui?! De ce nu arătăm mai limpede celor din jurul nostru că noi credem în Dumnezeu, în „Cristos care ne-a răscumpărat din blestemul Legii, luând asupra sa blestemul în locul nostru”. De ce amânăm ziua în care să ne lăsăm cuprinși în brațele sale și dezmierdați de glasul său?

Să nu zădărnicim viața și crucea lui Cristos (cf. 1Cor 6,17). Să nu zădărnicim în această zi răbdarea Domnului, bunăvoința cu care el încearcă să ne convingă că prin el „împărăția lui Dumnezeu a ajuns la noi”. Să privim în jurul nostru cu credință și să putem intona împreună cu psalmistul: „Lucrările Domnului sunt frumoase, pline de măreție; dreptatea lui dăinuie întotdeauna. El a lăsat o amintire a minunilor sale: Domnul este bunătate și îndurare”.

Reține

„Unde este înțeleptul? Unde-i cărturarul? Unde-i cercetătorul acestei lumi? Oare n-a dovedit Dumnezeu că înțelepciunea acestei lumi este nebunie? Dar pentru că lumea, prin înțelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, i-a plăcut lui Dumnezeu să-i mântuiască pe cei care cred prin nebunia predicării (1Cor 6,20-21).

Vineri, 10 octombrie 2014 

Vineri din saptamâna a 27-a de peste an
Sf. Daniel Comboni, ep.
Gal 3,7-14; Ps 110; Lc 11,15-26

LECTURA I
Adevăraţii fii ai lui Abraham sunt cei care au credinţă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 3,7-14
Fraţilor, ⁷ să ştiţi că adevăraţii fii ai lui Abraham sunt cei care au credinţă. ⁸ De altfel Scriptura prevăzuse că Dumnezeu va îndreptăţi popoarele păgâne prin credinţă, căci a vestit mai dinainte lui Abraham: „În tine vor fi binecuvântate toate popoarele!” ⁹ Astfel cei care au credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abraham cel credincios. ¹⁰ În schimb cei care se bazează pe faptele Legii stau sub blestemul despre care vorbeşte Scriptura: „Blestemat să fie cel care nu rămâne credincios în păzirea tuturor celor scrise în cartea Legii”. ¹¹ De altfel, este clar că prin Lege nimeni nu devine drept în faţa lui Dumnezeu, deoarece Scriptura spune: „Cel drept va trăi din credinţă”. ¹²Însă Legea nu are nimic de-a face cu credinţa, căci Legea spune: „Cel care împlineşte poruncile va trăi prin ele”. ¹³ Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, luând asupra sa blestemul în locul nostru, căci Scriptura spune: „Blestemat să fie oricine este atârnat pe lemn”. ¹⁴ Isus Cristos ne-a răscumpărat, pentru ca binecuvântarea lui Abraham să treacă la popoarele păgâne şi astfel să-l primim prin credinţă pe Duhul Sfânt făgăduit de Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 110,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 5b)
R.: Domnul nu uită niciodată de legământul său.
sau
Aleluia.
¹ Voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în mijlocul comunităţii, în adunarea celor drepţi.
² Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă de către toţi cei care le iubesc. R.

³ Lucrările lui sunt frumoase, pline de măreţie
dreptatea lui dăinuie întotdeauna.
⁴ El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este bunătate şi îndurare. R.

⁵ El le dă hrană celor ce se tem de el;
nu uită niciodată de legământul său.
⁶ În faptele sale şi-a arătat puterea faţă de poporul său,
dându-le ca moştenire ţinuturile popoarelor. R.

ALELUIA In 12,31b-32
(Aleluia) Acum stăpânitorul lumii acesteia
va fi dat afară, spune Domnul,
iar eu după ce voi fi înălţat de la pământ,
îi voi atrage la mine pe toţi oamenii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,15-26
În acel timp, după ce Isus a izgonit un diavol, ¹⁵ unii au început să spună: „Cu ajutorul lui Belzebul, căpetenia diavolilor, scoate pe diavoli”. ¹⁶ Alţii, ca să-l pună la încercare, îi cereau un semn venit din cer. ¹⁷ Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie, dezbinată înăuntru, se transformă într-un pustiu şi casele sale se prăbuşesc unele peste altele. ¹⁸ Deci dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Căci voi ziceţi că cu ajutorul lui Belzebul scot diavolii. ¹⁹ Dar dacă eu cu ajutorul lui Belzebul scot pe diavoli, ucenicii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. ²⁰ Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. ²¹ Când un om puternic şi bine înarmat îşi păzeşte palatul, bunurile lui sunt în siguranţă. ²² Dar dacă asupra lui vine unul mai puternic decât el şi-l biruie, atunci îi ia armele pe care se bizuia şi împarte prada. ²³ Cine nu este cu mine, este împotriva mea, şi cine nu adună cu mine, risipeşte. ²⁴ Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri pustii, căutându-şi odihnă, şi fiindcă nu o găseşte, îşi zice: «Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit!». ²⁵ Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. ²⁶ Atunci se duce şi mai ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el, intră împreună în casă şi locuiesc în ea. Astfel starea acestui om este mai rea acum la sfârşit decât era la început”.

Cuvântul Domnului