Prea târziu te-am iubit…

Pe drept cuvânt se spune că „închisoarea cea mai periculoasă pentru un om este aceea în care se simte bine”. Nu se poate întrezări nicio speranță de mai bine pentru omul care începe să se complacă în starea de prizonier. Aceasta mai ales atunci când vorbim despre închisorile sufletului și despre oamenii care se lasă prinși în temnițele păcatului.

Apostolul Paul ne amintește că a fost întemnițat pentru Domnul, dar noi știm că sufletul său a rămas mereu liber, străbătând întreaga lume prin scrierile sale. Învățătura sa l-a făcut să se simtă liber, să trăiască libertatea adusă de Cristos chiar și atunci când era în lanțuri. Paul nu a ajuns niciodată să cunoască închisoarea despre care ne vorbește Domnul în evanghelie. În schimb noi? De câte ori nu ne-am lăsat închiși, întemnițați din cauza răutăților și a nedreptăților noastre? De câte ori nu ne-am transformat propria viață într-o închisoare a sufletului prin faptele și atitudinea noastră? Ba mai mult, de câte ori nu ne-am complăcut în această stare de prizonierat?

În timp ce Paul ne amintește de prezența lui Dumnezeu Tatăl în noi toți, o prezență care ne eliberează și ne transformă în oameni „smeriți, blânzi, răbdători, îngăduitori unii cu alții”, Isus ne amintește de fățărnicia care există în noi și de care nu vrem să ne eliberăm. Iar când refuzăm libertatea adusă de el începem să ne iubim închisoarea, viciul, răutatea.

Este atât de ușor să începi să-ți iubești temnița, să nu vrei să fii smuls și eliberat din închisoare. Și cu cât timpul trece și ne zăvorim sufletul în propriile păcate și vicii, cu atât mai greu este să ne eliberăm. De ce nu vrem să fim oameni liberi? De ce am lăsat răul să pună stăpânire pe inima noastră? De ce nu alergăm astăzi la cel care ne poate elibera, la Domnul și învățătorul nostru? De ce nu implorăm coborârea din ceruri a celui care este „Domnul și de viață dătătorul”, ca el să ne dăruiască o nouă viață prin sfintele sacramente, mai ales prin spovadă și împărtășanie? Să ne trezim „cât încă suntem pe drum”, cât încă avem posibilitatea de a ne elibera de orice închisoare și de a trăi libertatea fiilor lui Dumnezeu. Să nu ajungem niciodată să ne iubim închisoarea, mizeria, păcatul!

Reține

Este atât de ademenitor confortul obișnuinței cu păcatul și cu răul încât am ajuns să spunem: „Rău cu rău, dar mai rău fără rău”! Astăzi să refuzăm răul sub orice formă ni s-ar înfățișa, să refuzăm compromisul și păcatele, pentru că acceptându-le devenim sclavi!

Vineri, 24 octombrie 2014 

Vineri din saptamâna a 29-a de peste an
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Ef 4,1-6; Ps 23; Lc 12,54-59

LECTURA I
Este un singur trup, este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-6
Fraţilor, ¹ eu cel întemniţat pentru Domnul, vă rog să urmaţi cum se cuvine chemarea pe care aţi primit-o de la Dumnezeu; ² fiţi smeriţi, blânzi, răbdători, îngăduiţi-vă cu iubire unii pe alţii, ³străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura păcii. ⁴ Este un singur trup, un singur Duh, după cum una este speranţa pe care aţi primit-o: aceea a chemării voastre. ⁵ Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, ⁶ un singur Dumnezeu, Tată al tuturor, care domneşte peste toate, lucrează prin toţi şi este prezent în noi toţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,1-2.3-4ab.5-6 (R.: cf. 6)
R.: Acesta este neamul celor care caută faţa lui Dumnezeu.
¹ Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc pământul.
² Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit peste râuri. R.

³ Cine va putea să urce pe muntele Domnului?
Cine va sta în locul său cel sfânt?
^4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu ia în zadar numele Domnului. R.

⁵ Acesta va primi binecuvântarea Domnului
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
⁶ Acesta este neamul celor care-l caută pe Domnul,
al celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

ALELUIA Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte,
stăpânul cerului şi al pământului,
pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Înfăţişarea pământului şi a cerului ştiţi s-o interpretaţi, dar nu şi semnele timpului de faţă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,54-59
În acel timp, ⁵⁴ Isus spunea mulţimii: „Când vedeţi un nor ridicându-se la asfinţit, spuneţi: «Va ploua», şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Iar când suflă vântul de la miazăzi, spuneţi: «Va fi arşiţă», şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Făţarnicilor, înfăţişarea pământului şi a cerului ştiţi s-o interpretaţi, dar semnele timpului în care ne aflăm de ce nu ştiţi să le interpretaţi? ⁵⁷ Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ceea ce este drept? ⁵⁸ Când mergi cu potrivnicul tău înaintea judecătorului, încă pe drum străduieşte-te să ajungi cu el la învoială, altfel te va târî în faţa judecătorului şi judecătorul te va da pe mâna executorului judecătoresc, iar acesta te va arunca în închisoare. ⁵⁹ Îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi ultimul bănuţ”.

Cuvântul Domnului