Prea târziu te-am iubit…

În această zi, cei care participă la liturghie aud cum bisericile se umplu de strigarea psalmistului: „Vom merge cu bucurie în casa Domnului”. Într-adevăr este atât de plăcut să intri în noua casă a Domnului, să stai îngenuncheat câteva clipe în tăcere în fața preasfântului sacrament și să simți cum Domnul îți vorbește de la inimă la inimă. Biserica, noua casă a Domnului, ne oferă mereu posibilitatea întâlnirii dintre Creator și creatură. Câtă bucurie simțim când „picioarele noastre pășesc prin porțile Ierusalimului”, prin porțile noului templu și câtă liniște ne inundă sufletul și cât de fericiți ieșim după întâlnirea cu Domnul! Ferice de noi că avem această posibilitate de a-l întâlni pe Dumnezeul nostru în fiecare zi în sfintele sacramente. Ferice de noi pentru că zilnic putem sta față în față cu Dumnezeu și să-i vorbim.

Însă dacă noi suntem mereu fericiți și liniștiți după întâlnirea și dialogul cu Domnul, el cum se simte atunci când vine în viața noastră ca să caute roade? În fiecare om trebuie să găsească roade căci spune apostolul: „fiecare dintre noi a primit harul în măsura în care i l-a dăruit Cristos… El a dat oamenilor felurite daruri: pe unii i-a făcut apostoli, pe alții profeți, pe alții vestitori ai evangheliei; pe unii păstori și pe alții învățători”. Fiecare a fost înzestrat de același Domn cu haruri, fiecăruia i s-au încredințat talanți. Ce am făcut cu ei?

Astăzi noi suntem smochinul în care stăpânul vine să caute roade. Ne-a lăsat să creștem ani la rând. Și-a pus încrederea în rodnicia noastră, în faptul că ne vom folosi libertatea pentru a rodi, pentru a multiplica talanții primiți. Iar noi ce-am făcut? Care este rodul nostru din această zi, din ultimul an, din întreaga viața? Putem noi să spunem că Domnul este fericit de felul în care ne trăim viața? Sau mai degrabă aceasta este ziua în care ne privește și spune „viticultorului”: „Taie-l! La ce să mai ocupe pământul degeaba?” Nu cumva ocupăm pământul degeaba și zădărnicim, risipim investiția lui Dumnezeu în noi? Dacă suntem neroditori și totuși trăim este pentru că Domnul nu vrea moartea celui păcătos, ci vrea să se întoarcă de la calea lui cea rea și să aducă rod. Să nu uităm că pentru a aduce rod avem doar această zi, doar această viață, doar această lume în care trăim.

Reține

Cât  de puternice sunt cuvintele lui Cristos: „Dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel!” Ce ecou au ele în inima noastră? Suntem hotărâți să ne convertim? Vrem noi să aducem rodul pe care Domnul îl așteaptă de la viața noastră?

Sâmbăta, 25 octombrie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 29-a de peste an
Ss. Crisant si Daria, soti m.; Mina, ostas m.
Ef 4,7-16; Ps 121; Lc 13,1-9

LECTURA I
Cristos este capul şi prin el întregul trup creşte în armonie.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,7-16
Fraţilor, ⁷ fiecare dintre noi a primit harul în măsura în care i l-a dăruit Cristos. ⁸ De aceea Scriptura spune: „Înălţându-se la cer, a robit robia, a împărţit oamenilor daruri”. ⁹ Ce înseamnă „s-a înălţat”? Înseamnă că el s-a coborât mai întâi până jos pe pământ. ¹⁰ Şi cel care s-a coborât este acelaşi care s-a înălţat deasupra tuturor cerurilor, ca să domnească peste întregul univers. ¹¹ El a dat oamenilor felurite daruri: pe unii i-a făcut apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii vestitori ai evangheliei; pe unii păstori şi pe alţii învăţători. ¹² Astfel poporul sfânt este organizat pentru a putea împlini misiunea de a sluji şi pentru a se forma trupul lui Cristos, ¹³ ca în cele din urmă să ajungem cu toţii la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea omului desăvârşit, la plinătatea staturii lui Cristos. ¹⁴ Aşadar, să nu mai fim ca nişte copii, jucăria valurilor, purtaţi încoace şi încolo de curenţii ideilor, după bunul plac al oamenilor care se folosesc de ascuţimea minţii lor pentru a ne duce în eroare. ¹⁵ Dimpotrivă, trăind în iubire şi rămânând credincioşi adevărului să creştem în toate, până vom ajunge la Cristos care este capul. ¹⁶ Prin el, întregul trup îşi continuă creşterea în armonie, datorită legăturilor interioare care îl menţin strâns unit, prin activitatea corespunzătoare fiecărui mădular, şi astfel trupul se formează în dragoste.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 121,1-2.3-4a.4b-5 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului!
¹ M-am bucurat când mi s-a spus:
„Vom merge în casa Domnului”.
² Iată, picioarele noastre păşesc
prin porţile tale, Ierusalime! R.

³ Ierusalime, tu eşti zidit
ca o cetate bine întărită.
^4a Acolo se urcă seminţiile,
seminţiile Domnului. R.

^4b După Legea lui Israel
să laude numele Domnului.
⁵ Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

ALELUIA Ez 33,11
(Aleluia) Nu vreau moartea celui păcătos,
ci să se întoarcă de la calea lui şi să rămână viu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9
¹ Într-o zi au venit unii şi i-au povestit lui Isus ce li se întâmplase unor galileeni, al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. ² „Credeţi voi, le-a răspuns Isus, că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au avut această soartă? ³ Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel! ⁴ Sau cei optsprezece inşi peste care s-a prăbuşit turnul din Siloe şi i-a omorât, credeţi oare că erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi locuitori ai Ierusalimului? ⁵ Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel!” ⁶ Şi le-a spus această asemănare: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi nu a găsit. ⁷ Atunci a zis viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l! La ce să mai ocupe pământul degeaba?». ⁸ «Stăpâne, i-a răspuns viticultorul, mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că va aduce rod în viitor; dacă nu, îl vei tăia»”.

Cuvântul Domnului