Prea târziu te-am iubit…

„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!” Aceasta este prima poruncă însoțită de o promisiune: „ca să-ți fie bine și să trăiește mult pe pământ”. Ceea ce uităm de multe ori în relațiile noastre cu părinții este că Domnul nu ne cere să-i cinstim doar pe părinții buni, pe cei care ne îngrijesc cu demnitate, pe cei care nu beau etc. Nu ni se cere să ne cinstim părinții în funcție de modul în care ei au avut grijă de noi, ci ni se cere să-i cinstim pentru că ne-au dat cel mai de preț dar: viața. Toți trebuie să-și cinstească și să-și respecte părinții.

Catehismul Bisericii Catolice ne învață: „Porunca a patra se adresează în mod expres copiilor în relațiile cu tatăl și cu mama lor, pentru că această relație este universală. Ea se referă, de asemenea, la relațiile de rudenie cu membrii grupului familial. Ea cere să se acorde cinstire, afecțiune și recunoștință bunicilor și străbunilor. În sfârșit, se extinde la îndatoririle elevilor față de profesori, ale angajaților față de patroni, ale subordonaților față de șefii lor, ale cetățenilor față de patria lor, față de cei care o administrează sau o guvernează. Această poruncă implică și subînțelege îndatoririle părinților, tutorilor, profesorilor, șefilor, magistraților, guvernanților, ale tuturor celor care exercită o autoritate asupra altora sau asupra unei comunități de persoane” (CBC 2199).

De fapt, aceasta este și continuarea pe care o găsim în prima lectură: „Voi, părinților, nu hărțuiți pe copiii voștri, ci creșteți-i, dându-le o educație și îndemnuri inspirate de Domnul”. Astfel această zi ne dă posibilitatea să revizuim atitudinea noastră față de părinți sau față de cei încredințați grijii noastre. Suntem conștienți că „vom primi răsplată de la Domnul după binele pe care îl facem acestora”? Credem noi cu adevărat în imensa responsabilitate pe care o avem față de cei mai mici? De câte ori nu auzim despre părinți care nu se interesează de copiii lor, care nu-i educă și nu-i îndeamnă să trăiască o viață demnă? De câte ori nu am fost martorii nerecunoștinței copiilor față de părinți?

Noi înșine am greșit față de această poruncă. Însă astăzi vrem să ne amintim de părinții noștri, dar și de cei încredințați grijii noastre. Astăzi vrem să ne revizuim atitudinile și să conștientizăm responsabilitatea pe care o avem. Doar așa vom fi printre cei care „își dau silința să intre pe poarta cea îngustă”.

Reține

Să ne rugăm în această zi pentru părinții noștri și să-i mulțumim Domnului pentru darul vieții pe care l-am primit prin ei.

Miercuri, 29 octombrie 2014 

Miercuri din saptamâna a 30-a de peste an
Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
Ef 6,1-9; Ps 144; Lc 13,22-30

LECTURA I
Nu ca nişte sclavi ai oamenilor, ci ca nişte sclavi ai lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 6,1-9
¹ Voi, copii, ascultaţi de părinţii voştri în Domnul căci aşa este drept: ² „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!” Aceasta este prima poruncă însoţită de o promisiune: ³ „ca să-ţi fie bine şi să trăieşte mult pe pământ”. ⁴ Voi, părinţilor, nu hărţuiţi pe copiii voştri, ci creşteţi-i, dându-le o educaţie şi îndemnuri inspirate de Domnul. ⁵ Voi, sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri de pe acest pământ ca de Cristos, cu frică şi respect, cu dragă inimă, ⁶ slujindu-le nu numai când sunteţi sub ochii lor ca unii care caută numai să placă oamenilor, ci ca nişte sclavi ai lui Cristos, care împlinesc voinţa lui Dumnezeu din toată inima ⁷ şi care îşi fac munca de sclavi cu bucurie, pentru Domnul şi nu pentru oameni. ⁸ Căci voi ştiţi bine, că orice om, fie sclav, fie liber, îşi va primi răsplata de la Domnul, după binele pe care l-a făcut. ⁹ Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă în acelaşi fel cu sclavii voştri; nu folosiţi ameninţări, căci voi ştiţi bine, că atât pentru ei cât şi pentru voi este un singur Domn în ceruri şi că în faţa lui nu este nici o diferenţă între oameni.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 144,10-11.12-13ab.13cd-14 (R.: cf. 13c)
R.: Credincios este Domnul, el îşi ţine cuvântul.
¹⁰ Să te laude pe tine, Doamne, toată făptura
şi sfinţii tăi să te binecuvânteze;
¹¹ să vestească slava împărăţiei tale
şi să-ţi facă cunoscută puterea. R.

¹² Sfinţii tăi să descopere tuturor oamenilor măreţiile tale
şi slava plină de strălucire a împărăţiei tale.
^13ab Împărăţia ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea ta va dăinui din neam în neam. R.

^13cd Domnul îşi ţine făgăduinţele
şi se arată plin de îndurare în toate lucrările sale.
¹⁴ Domnul îi sprijină pe cei care se clatină
şi îi ridică pe cei căzuţi. R.

ALELUIA 2Tes 2,14
(Aleluia) Prin predicarea evangheliei, Dumnezeu ne-a chemat
să moştenim slava Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor şedea la ospăţ în împărăţia lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,22-30
În acel timp, ²² în drumul său spre Ierusalim, Isus trecea prin sate şi cetăţi, învăţând. ²³ Cineva l-a întrebat: „Doamne, sunt puţini cei care se mântuiesc?” Isus le-a zis: ²⁴ „Daţi-vă silinţa să intraţi pe poarta cea îngustă, căci vă spun: Mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. ²⁵ După ce stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, rămaşi pe dinafară, veţi începe să bateţi la poartă spunând: «Doamne deschide-ne», el vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi». ²⁶ Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut împreună cu tine, iar tu ai învăţat prin pieţele noastre». ²⁷Însă el vă va spune: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine voi toţi care săvârşiţi nelegiuirea». Acolo va fi plânset şi scrâşnire din dinţi când îi veţi vedea pe Abraham, pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu, iar voi vă veţi vedea aruncaţi afară. ²⁹ Atunci vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la ospăţ în împărăţia lui Dumnezeu. ³⁰ Da, sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi şi dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă”.

Cuvântul Domnului