Prea târziu te-am iubit…

„Linişteşte-mi inima în Cristos”, spune apostolul astăzi şi împreună cu el cerem şi noi acest har. Vrem ca inima noastră să fie liniştită. Vrem să dispară din viaţa noastră teama şi neliniştea, disperarea şi neîncrederea, nesiguranţa şi compromisul. Aceasta este rugăciunea pe care astăzi o înălţăm cu întreaga Biserică: „Doamne, linişteşte inima noastră în tine”.

În fiecare zi suntem asaltaţi de suferinţe spirituale şi trupeşti care ne încearcă pe noi sau pe cei dragi ai noştri. Stă cumva în caracterul nostru să ne revoltăm şi să ridicăm pumnul către cer sau către aproapele şi să strigăm: „De ce? De ce mi se întâmplă tocmai mie?” Însă astăzi vrem să ne împotrivim acestei slăbiciuni şi în loc să ridicăm pumnul şi vocea, ne împreunăm mâinile şi ne plecăm capul şi ne rugăm spunând: „Doamne, linişteşte-ne inima”.

În faţa lipsurilor şi a neputinţelor ne descurajăm. Ne lăsăm pradă viciilor, crezând că păcatul ne va aduce fericirea sau măcar uitarea. Ne amăgim şi rămânem doar cu remuşcare şi dezgust. Inima noastră se zvârcoleşte în neputinţă, în durere şi în păcat. Dar astăzi vrem să ne ridicăm şi să ne purificăm. Astăzi vrem să înţelegem că „ajutorul nostru este în numele Domnului”. Astăzi vrem să cântăm şi noi „Fericit este acela care îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob”. Noi ştim că Domnul ne eliberează şi are grijă de noi, Domnul ne sprijină pentru că ne iubeşte. Domnul singur linişteşte inima noastră chiar şi în mijlocul lipsurilor şi a neputiţelor, pentru că viitorul este în mâinile sale. De aceea în faţa nesiguranţei zilei de mâine ne rugăm plini de încredere: „Doamne, linişteşte-ne inima”.

Poate că ne sperie gândul sfârşitului, ziua morţii şi a judecăţii. Deseori căutăm şi noi asemenea fariseilor să aflăm când va reveni Fiul Omului, când se va manifesta Împărăţia lui Dumnezeu. Trăim înconjuraţi de previziuni apocaliptice: noi căutăm speranţă, iar cei din jur nu ne vând decât disperare și catastrofe. Doar cuvântul Domnului rămâne sprijinul nostru. El ne indică ce trebuie să facem în „această vale de lacrimi”, în mijlocul previziunilor macabre: să ne liniştim pentru că noi şi lumea întreagă suntem în mâinile sale. Să ne rugăm: „Doamne, linişteşte-ne inima”.

Astăzi trebuie să ne purtăm mâna spre piept, să ne atingem, să ne dezmierdăm inima şi să ne spunem: „Inimă, linişteşte-te! Linişteşte-te în Cristos. Domnul este cu tine. Domnul este ajutorul tău! Linişteşte-te inimă în Cristos”.

Reține

„Așteaptă-l pe Domnul, fii tare, întărește-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Ps 27,14).

Joi, 13 noiembrie 2014 

Joi din saptamâna a 32-a de peste an
Sf. Augustina (Livia), calug.
Flm 7-20; Ps 145; Lc 17,20-25

LECTURA I
Primeşte-l pe Onesim nu ca pe un sclav, ci ca pe un frate preaiubit.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filemon 7-20
Preaiubitule, ⁷ dragostea ta este pentru mine un motiv de bucurie şi mângâiere, căci datorită ţie sfinţii au fost îmbărbătaţi. ⁸ Desigur, eu aş fi avut tot dreptul în Cristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci, ⁹ dar prefer să-ţi adresez o rugăminte, în numele dragostei. Eu, Paul, care sunt un om bătrân, iar acum şi întemniţat pentru Cristos Isus, ¹⁰ îţi fac o rugăminte pentru Onesim, copilul meu, pe care l-am născut în închisoare la viaţa lui Cristos, ¹¹ care ţi-a fost folositor în trecut, dar care acum este folositor şi pentru tine şi pentru mine. ¹² Ţi-l trimit înapoi pe el, care este o parte din fiinţa mea. ¹³ L-aş fi ţinut cu plăcere la mine, ca să-mi slujească în locul tău, cât timp sunt în lanţuri pentru evanghelie, ¹⁴ dar n-am vrut să fac nimic fără încuviinţarea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie. ¹⁵ Poate că el a fost despărţit de tine pentru o vreme, tocmai ca să-l primeşti înapoi pentru totdeauna, ¹⁶ dar nu ca pe un sclav, ci mult mai mult decât pe un sclav, ca pe un frate preaiubit. Pentru mine este deja un frate; cu atât mai mult va fi pentru tine: şi ca om, şi în Domnul. ¹⁷ Aşadar, dacă mă consideri pe mine de prieten, primeşte-l aşa cum m-ai primi pe mine însumi. ¹⁸ Dacă ţi-a făcut vreo nedreptate, sau dacă ţi-i dator cu ceva, pune aceasta în contul meu. ¹⁹ Eu, Paul, scriu aceste cuvinte cu propria mea mână; eu îţi voi restitui, ca să nu mai amintesc de faptul că şi tu ai o datorie faţă de mine şi că această datorie eşti tu în persoană. ²⁰ Da, frate, fă-mi această favoare în Domnul; dă această mângâiere inimii mele în Cristos!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 145,7.8-9a.9bc-10 (R.: cf. 5a)
R.: Fericit este omul care-şi pune încrederea în Domnul!
sau
Aleluia.
⁷ Domnul este în veci credincios cuvântului său,
el face dreptate celor asupriţi.
Domnul dă pâine celor flămânzi
şi eliberează pe cei închişi. R.

⁸ Domnul luminează pe cei orbi,
Domnul ridică pe cei împovăraţi.
Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi,
^9a Domnul are grijă de cel străin. R.

^9bc Domnul sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor răi.
¹⁰ Domnul Dumnezeul tău, Sioane,
stăpâneşte în veci, din neam în neam. R.

ALELUIA In 15,5
(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul,
cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,20-25
În acel timp, ²⁰ fariseii l-au întrebat pe Isus, când vine împărăţia lui Dumnezeu. El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine aşa ca să o poţi recunoaşte după semne vizibile. ²¹ Nu se va putea spune: «Iată este aici!», sau: «Este acolo!», căci iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. ²² Şi a zis ucenicilor: „Va veni timpul în care veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu o veţi vedea. ²³ Şi când vi se va spune: «Iată-l acolo, sau iată-l aici!», nu mergeţi într-acolo, nu vă luaţi după ei. ²⁴ Căci aşa cum ţâşneşte fulgerul, luminând orizontul de la un capăt la celălalt, aşa va apărea şi Fiul Omului în ziua sa. ²⁵ Dar mai întâi va trebui să sufere mult şi să fie respins de această generaţie”.

Cuvântul Domnului