Prea târziu te-am iubit…

Sfânta Liturghie este o comoară: ne întâlnim și îl primim pe Cristos, îi ascultăm cuvântul, îl preamărim pe Dumnezeu prin cântarea și rugăciunea noastră. Nimic nu poate fi mai presus de celebrarea cu vrednicie și evlavie a Sfintei Jertfe. Fiecare moment este un izvor nesecat de har. Este impresionant și totodată cutremurător gândul că pentru câteva minute Creatul și creatura stau față în față și își vorbesc. Ba mai mult, Creatorul vine în inima omului, se lasă purtat de acesta în viața de zi cu zi. Fiecare sfântă Liturghie este cea mai fascinantă întâlnire pe care trebuie să o conștientizăm mai bine.

În timpul celebrării noi ne unim cu corurile de îngeri și cântăm tocmai ceea ce am auzit în prima lectură: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic”. Cât de generos și îngăduitor este Dumnezeu cu noi, ființe atât de firave. El sfântul sfinților ne primește cântarea, rugăciunea, adorația. Nu cred că suntem mereu conștienți de această distanță pe care Dumnezeu o anulează lăsându-ne să stăm atât de aproape de el. Noi, oamenii, suntem foarte selectivi cu cei pe care-i lăsăm să facă parte din viața noastră. Avem categorii sociale bine puse la punct, facem preselecții pentru ocuparea anumiitor posturi, restaurantele își rezervă dreptul de a-și selecta clienții, omul de rând nu se poate apropia fără zeci de programări și intervenții de oamenii mari ai acestei lumi etc. Doar Dumnezeu este cel care ne invită și ne primește pe toți. În fața lui toți suntem egali. Celor drepți le dă harul statorniciei și celor păcătoși le revarsă harul convertirii. Și de la unii și de la alții așteaptă să vadă colaborare, să simtă că „investiția” făcută aduce roade.

Și încă ceva: Dumnezeu nu se schimbă. Domnul rămâne mereu același și rămâne pentru totdeauna, în pofida tuturor celor care declară că „Dumnezeu a murit”. Acesta este adevărul pe care îl proclamăm cântând împreună cu îngerii: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este şi care vine”. Să încredințăm viața noastră în mâinile Domnului. Să cerem astăzi binecuvântarea sa ca tot ceea ce a investiti în noi să rodească. Și în mod deosebit să conștientizăm valoarea sfintei Liturghii, harul de a sta atât de aproape de Dumnezeu, de a-l asculta, de a-l primi, de a-i vorbi „de la inimă la inimă”.

Reține

Domnul ne-a creat și ne-a rânduit ca să aducem roade pentru această lume și pentru împărăția sa. Să colaborăm cu harul său pentru ca viața noastră să devină un cânt de preamărire în cinstea Creatorului.

Miercuri, 19 noiembrie 2014 

Miercuri din saptamâna a 33-a de peste an
Sf. Abdia, profet
Ap 4,1-11; Ps 150; Lc 19,11-28

LECTURA I
Sfânt e Domnul Dumnezeul Atotputernic, cel care era, care este şi care va veni.
Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 4,1-11
Eu, Ioan, ¹ am văzut o poartă deschisă în cer; şi glasul pe care îl mai auzisem, asemănător cu sunetul unei trompete, mi-a spus: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ceea ce trebuie să se întâmple în continuare”. ² Şi îndată, răpit de Duh, am văzut: în cer era un tron şi pe tron şedea cineva ³ care avea înfăţişarea pietrei de jasp şi de sardoniu, iar împrejurul tronului ⁴ erau douăzeci şi patru de tronuri, pe care şedeau douăzeci şi patru de bătrâni purtând veşminte albe, iar pe cap coroane de aur. ⁵ Şi din tron ieşeau fulgere, strigăte şi tunete; iar în faţa tronului ardeau şapte făclii de foc: acestea sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. ⁶ Înaintea tronului, era o mare limpede ca sticla de cristal. În jurul lui, îndreptate către tron, erau patru fiinţe având nenumăraţi ochi în faţă şi în spate. ⁷ Prima fiinţă, semăna cu un leu, a doua cu un viţel, chipul celei de a treia era ca faţa unui om, iar a patra semăna cu un vultur în zbor. ⁸ Cele patru fiinţe aveau fiecare câte şase aripi, cu ochi nenumăraţi pe dinafară şi pe dinăuntrul lor, şi fără odihnă, zi şi noapte, ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeul Atotputernic, cel care era, cel care este şi cel care va veni!” ⁹ Ori de câte ori, fiinţele dădeau mărire, cinste şi mulţumire celui care şade pe tron şi care trăieşte în vecii vecilor, ¹⁰ cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau în genunchi în faţa celui care şade pe tron şi îl adorau pe cel care trăieşte în vecii vecilor. Îşi depuneau coroanele în faţa tronului, spunând: ¹¹„Doamne, Dumnezeul nostru, tu eşti vrednic să primeşti mărirea, cinstea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile: prin voinţa ta au fost create şi există!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 150,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. Ap 4,8b)
R.: Sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne, Dumnezeule Atotputernic!
¹ Lăudaţi-l pe Domnul în lăcaşul său sfânt,
lăudaţi-l în întinderea cerului unde se arată puterea lui.
² Lăudaţi-l pentru faptele sale minunate,
lăudaţi-l pentru măreţia sa nesfârşită. R.

³ Lăudaţi-l cu sunete de trompete,
lăudaţi-l cu chitară şi harpă.
⁴ Lăudaţi-l cu timpane şi dansuri,
lăudaţi-l cu fluiere şi instrumente cu strune. R.

⁵ Lăudaţi-l cu cimbale plăcut sunătoare;
lăudaţi-l cu cimbale care vestesc biruinţa.
⁶ Să laude pe Domnul toată suflarea! R.

ALELUIA In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi din lume,
ca să mergeţi şi să aduceţi roade, dar roade care să rămână. (Aleluia)

EVANGHELIA
De ce nu mi-ai pus banii la bancă?
din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,11-28
În acel timp, ¹¹ pentru că Isus era aproape de Ierusalim, iar oamenii care îl ascultau îşi închipuiau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând, el le-a spus această parabolă: ¹² „Un om dintr-o familie de principi urma să plece într-o ţară îndepărtată ca să primească puterea şi apoi să se întoarcă acasă ca rege. ¹³ A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece monede de aur şi le-a spus: «Investiţi-i în negustorie până la întoarcerea mea!». ¹⁴ Deoarece locuitorii ţării sale îl urau, au trimis după el o delegaţie ca să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!». Totuşi el a fost numit rege. ¹⁵ După întoarcerea lui, i-a chemat pe servitorii cărora le încredinţase banii, ca să vadă cum i-a folosit fiecare. ¹⁶ Primul s-a înfăţişat şi i-a zis: «Stăpâne, moneda pe care mi-ai dat-o a adus câştig alte zece». ¹⁷ Regele i-a zis: «Foarte bine, eşti un servitor destoinic. Pentru că te-ai dovedit fidel în lucruri mici, îţi dau stăpânirea peste zece cetăţi!». ¹⁸ Apoi a venit al doilea şi i-a zis: «Stăpâne, moneda ta a adus câştig alte cinci». ¹⁹ Acestuia regele i-a zis: «Îţi dau stăpânirea peste cinci cetăţi». ²⁰ A venit un altul şi i-a zis: «Stăpâne, iată moneda ta: am învelit-o într-o pânză şi am ascuns-o, căci mă temeam de tine. ²¹ Ştiam că eşti un om aspru, iei ceea ce n-ai pus deoparte şi seceri ceea ce n-ai semănat!». ²² El i-a răspuns: «Din cuvintele tale te judec, slugă netrebnică! Ai ştiut că sunt un om aspru, că iau ceea ce n-am pus deoparte şi secer ceea ce n-am semănat. ²³ De ce nu mi-ai depus banii la bancă? La întoarcere i-aş fi luat înapoi cu dobândă!». ²⁴ Apoi a zis celor de faţă: «Luaţi-i moneda şi daţi-o celui care are zece!». ²⁵ Ei i-au spus: «Stăpâne, dar mai are zece!». ²⁶ Vă spun: «Celui care are i se va mai da, celui care nu are, şi ceea ce are i se va lua! ²⁷ Iar pe duşmanii mei, care n-au vrut ca să fiu regele lor, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»”. ²⁸ După ce a spus acestea şi-a continuat drumul împreună cu ucenicii săi, îndreptându-se spre Ierusalim.

Cuvântul Domnului