Nu orice premiu câștigat ne face bine! (Sau despre „arta ieșirii cu înțelepciune înaintea mirelui”)

Sunt mulți cei care aspiră la câștigarea unor mari premii, fie că ne gândim la premiile de la loto, fie că ne referim la cele ca Oscar, Nobel, Pulitzer, Sahariv etc. Dacă pentru a câștiga la loto ai nevoie de „noroc”, pentru a câștiga celelalte premii ai nevoie de talent și de multă, multă muncă. Cei care au câștigat astfel de premii au muncit și au fost răsplătiți pentru efortul depus. Însă de multe ori, atunci când se vorbește despre dorința de a câștiga un premiu, se uită un aspect: modul în care atingerea acelui obiectiv va schimba viața câștigătorului. Dacă în cazul celui care câștigă după un efort îndelungat șocul nu este atât de mare încât premiul vine ca o răsplată, în cazul celui care a cumpărat biletul câștigător la loto euforia câștigului și șocurile de după pot avea urmări devastatoare. Nu orice premiu câștigat îți face bine, ci doar acela pentru care ai muncit și pe care cu adevărat îl meriți.

Așa trebuie să fie și cu marele premiu de la fârșitul vieții: mântuirea. Acest premiu – dobândit nu pentru meritele noastre, ci pentru sacrificiul lui Cristos – ne este oferit ca binecuvântare, ca o sublimă formă de recunoștință față de cel care și-a valorificat talanții, pentru cel care a trudit stând mereu de veghe, convins fiind că nu știe nici ziua, nici ceasul când va veni stăpânul.

Sfinții, printre care și sfânta Cecilia, au trudit pentru a fi primiți la ospățul mireului. Ei sunt cei care au trăit și ne-au instruit în „arta ieșirii cu înțelepciune înaintea mirelui”. Ei sunt cei care ne învață „să cântăm în inima noastră numai pentru Domnul”, asemenea sfintei Cecilia. Ei sunt cei care au răspuns cu prețul vieții lor la declarația de iubire a lui Dumnezeu: „…îți voi vorbi la inimă… vei cânta ca în zilele tinereții… Te voi logodi cu mine pentru totodeauna în dreptate și fidelitate”.

Să facem și noi din viața noastră un răspuns la iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă. Să învățăm și noi arta ieșirii cu înțelepciune în întimpinarea mirelui. Să veghem cu înțelepciune, speranță și răbdare până în ziua întâlnirii cu cel căruia înima noastră, împreună cu sfinții și îngerii, îi cântă mărirea. Să muncim pentru a dobândi premiul oferit de Dumnezeu. Să nu visăm doar să câștigăm la loto, ci să facem din mântuire visul zilelor și al nopților noastre, visul după a cărui împlinire să suspinăm neîncetat și pentru a cărui primire să muncim cu toată dăruirea.

Reține

Orice premiu te poate face fericit pentru un timp și nefericit pentru un altul. Doar mântuirea îți aduce fericirea veșnică.

Sâmbăta, 22 noiembrie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 33-a de peste an
Sf. Cecilia, fc. m. **
Os 2,14.15b.19-20; Ps 150; Mt 25,1-13

LECTURA I
Va cânta ca în vremea tinereţii ei.
Citire din cartea profetului Osea 2,14.15b.19-20
¹⁴ Aşa spune Domnul: „O voi atrage la mine, o voi duce în pustiu şi-i voi vorbi pe placul inimii ei;^15b acolo va cânta ca în vremea tinereţii ei şi ca în ziua în care a ieşit din ţara Egiptului. ¹⁹ Te voi logodi cu mine pentru totdeauna; te voi logodi cu mine în dreptate, judecată, în iubire şi îndurare;²⁰ te voi logodi cu mine în fidelitate şi vei cunoaşte că eu sunt Domnul!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 150,1-2.3-4.5-6
R.: Îl voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea.
¹ Lăudaţi-l pe Domnul în lăcaşul său sfânt,
lăudaţi-l în întinderea cerului unde se arată puterea lui.
² Lăudaţi-l pentru faptele sale minunate,
lăudaţi-l pentru măreţia sa nesfârşită. R.

³ Lăudaţi-l cu sunete de trompete,
lăudaţi-l cu chitară şi harpă.
⁴ Lăudaţi-l cu timpane şi dansuri,
lăudaţi-l cu fluiere şi instrumente cu strune. R.

⁵ Lăudaţi-l cu cimbale plăcut sunătoare;
lăudaţi-l cu cimbale care vestesc biruinţa.
⁶ Să laude pe Domnul toată suflarea! R.

ALELUIA Cf. Ap 19,7.9
(Aleluia) Mireasa e pregătită, în haine strălucitoare:
fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată Mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus a spus ucenicilor această parabolă: ¹ „Împărăţia cerului este asemenea cu zece fecioare invitate la nuntă, care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. ² Însă cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci erau înţelepte. ³ Cele nechibzuite, luând candele, n-au luat cu ele untdelemn. ⁴ Cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. ⁵ Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. ⁶ La miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată, vine mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!». ⁷ Atunci s-au trezit toate acele fecioare şi-au pregătit candelele. ⁸ Cele nechibzuite au zis către cele înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele». ⁹ Dar cele înţelepte le-au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; mai bine mergeţi la vânzători şi cumpăraţi-vă». ¹⁰ Plecând ele ca să cumpere, a sosit mirele; cele care erau pregătite au intrat cu el în sala nunţii şi uşa s-a închis. ¹¹ Mai târziu au venit şi celelalte tinere şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!». ¹² Dar el le-a răspuns: «Vă spun adevărul: Nu vă cunosc». ¹³ Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului