Prea târziu te-am iubit…

Cat de minunata e natura, cat de fascinanta e Creația!
Dupa norii negri ai zilei, nori ce parca prevesteau potopul, Domnul si-a adus aminte de alianța sa cu noi, poporul sau, iubirea sa, si ne-a desfatat cu un curcubeu ce mi-a tăiat respiratia!
Iată perfecțiunea culorilor care au strălucit astazi deasupra Romei:

Iată si textul biblic despre potop si despre alianța Domnului cu Noe, alianță despre care curcubeul continua sa dea mărturie si astazi. Textul se găsește in Cartea Genezei, capitolele 8-9:

1 Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe și de toate viețuitoarele și de toate animalele care erau cu el în arcă. Și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ și apele s-au oprit.
2 Au fost închise izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor și a fost oprită ploaia din cer.
3 Apele au început să se scurgă de pe fața pământului și să se retragă. S-au scurs și au scăzut după o sută cincizeci de zile.
4 În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, arca s-a oprit pe munții Ararat.
5 Apele s-au scurs și s-au retras până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților.
6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse.
7 și a dat drumul unui corb, care ieșea – pleca și se întorcea – până când au secat apele de pe pământ.
8 Apoi a dat drumul unui porumbel, ca să vadă dacă au scăzut apele de pe fața pământului.
9 Porumbelul n-a găsit nici un loc unde să-și pună piciorul și s-a întors la el în arcă, fiindcă pe fața întregului pământ era încă apă. [Noe] și-a întins mâna, l-a luat și l-a adus la el în arcă.
10 A mai așteptat alte șapte zile și a trimis din nou porumbelul din arcă.
11 Spre seară porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Noe a știut atunci că apele au scăzut pe pământ.
12 A mai așteptat alte șapte zile și a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.
13 În anul șase sute unu al vieții lui Noe, în luna întâi, în prima zi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Noe a dat la o parte acoperișul arcei și s-a uitat și iată, fața pământului era uscată.
14 În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat.

Ieșirea din arcă

15 Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Noe și i-a zis:
16 „Ieși din arcă, tu și soția ta, fiii tăi și soțiile fiilor tăi cu sunt tine!
17 Toate viețuitoarele de orice fel care sunt cu tine, păsările, animalele, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, scoate-le împreună cu tine: să mișune pe pământ, să fie rodnice și să se înmulțească pe pământ”.
18 Și a ieșit Noe cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi care erau împreună cu el.
19 Toate viețuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările și tot ce se mișcă pe pământ, după speciile lor, au ieșit din arcă.

Concluzia narațiunii potopului

20 Noe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate și din toate păsările curate și le-a adus arderi de tot pe altar.
21 Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinerețea lui; și nu voi mai lovi toate viețuitoarele, așa cum am făcut.
22 Cât va mai dăinui pământul, semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea nu vor înceta”.

9. Alianța lui Dumnezeu cu Noe

1 Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le-a spus: „Fiți rodnici, înmulțiți-vă și umpleți pământul.
2 Să aibă frică și de spaimă toate viețuitoarele pământului, toate păsările cerului, tot ce se mișcă pe pământ și toți peștii mării; toate sunt date în mâinile voastre.
3 Tot ce se mișcă și are viață va fi pentru hrana voastră; vi le dau pe toate cum v-am dat și iarba verde.
4 Numai să nu mâncați carnea cu viața ei, adică sângele ei.
5 Voi cere socoteală de sângele fiecăruia dintre voi; voi cere socoteală pentru el tuturor viețuitoarelor și omului. Pentru viața omului voi cere socoteală de la om, fratele său.
6 Dacă varsă cineva sângele omului, sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său.
7 Iar voi fiți rodnici și înmulțiți-vă; răspândiți-vă pe tot pământul și stăpâniți-l”.
8 Apoi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe și fiilor săi:
9 „Iată, eu închei alianța mea cu voi și cu urmașii voștri care vin după voi
10 și cu toate viețuitoarele care sunt cu voi: cu păsările, cu animalele, cu toate viețuitoarele pământului care sunt cu voi și cu toate cele care au ieșit din arcă: cu toate viețuitoarele pământului.
11 Închei alianța mea cu voi; nu va mai fi nimicită toată făptura de apele potopului și nu va mai fi potop ca să pustiască pământul”.
12 Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul legământului, pe care îl pun între mine și voi și toate viețuitoarele care sunt cu voi pentru toate generațiile pentru totdeauna.
13 Am pus curcubeul meu în nori, el va fi semnul legământului dintre mine și pământ”.
14 Când se vor aduna nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nori;
15 eu îmi voi aduce aminte de alianța dintre mine și voi și toate viețuitoarele și toată făptura; și apele nu vor mai deveni potop care să nimicească toată făptura”.
16 Curcubeul va fi în nori; și când îl voi vedea îmi voi aduce aminte de alianța veșnică dintre Dumnezeu și toată suflarea de viață care se află în toată făptura de pe pământ”.
17 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul alianței pe care am făcut-o între mine și toată făptura de pe pământ.”

Cuvântul Domnului!