Prea târziu te-am iubit…

Din cuvintele profetice ale dreptului Simeon Biserica a făcut una dintre rugăciunile sale zilnice. În orice seară, înainte de culcare, creștinii sunt chemați să rostească în rugăciunea lor: „Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” Chiar dacă pot părea cuvinte ce exprimă un sfârșit, un rămas bun spus acestei lumi, în realitate ele manifestă bucuria sufletului de a vedea zorii mântuirii. Aceste cuvinte nu anunță noaptea și somnul din întuneric, ci ziua și viața cea adevărată trăită în lumină, împlinirea tuturor speranțelor.

De fapt, în același context și de pe buzele aceluiași Simenon avem cuvintele care ne smulg din orice somnolență sau inactivitate, cuvinte care ne obligă să luăm o decizie capitală pentru viața noastră. Cu privirea îndreptată spre Isus, Simeon îi spune sfintei Fecioare: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie”. Pruncul Isus, a cărui naștere continuăm să o sărbătorim, a intrat în lume tocmai ca un „semn de contradicție”, ca o prezență care ne obligă să luăm atitudine: suntem pentru el sau împotriva lui? Nimeni nu poate sta indiferent în fața acestei prezențe. Nu există statutul de neutralitate. Toți oamenii sunt obligați, într-o formă sau alta, să răspundă la întrebarea adresată de însuși Domnul: „Cine sunt eu pentru tine?” (cf. Mt 16,15).

Venirea Mântuitorului în mijlocul nostru nu înseamnă începutul unui timp liniștit, unui timp în care tot ce ne rămâne de făcut este rugăciunea de seară și să mergem liniștiți la culcare. Nicidecum. Este începutul unui timp în care trebuie să ne trezim, să ne decidem de partea cui suntem. Să nu uităm că însuși Domnul a spus: „Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare” (Lc 12,51). Aceasta nu înseamnă că Principele Păcii a venit să aducă războiul, ci neliniștea, acea neliniște despre care vorbește sfântul Augustin: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine”.

În această luptă interioară pe care o purtăm suntem ajutați de prezența Mariei, cea care a cunoscut durerea, neliniștea, cea al cărei suflet, cu mult înaintea noastră, a fost străpuns de o sabie. Împreună cu ea ne vom afla liniștea alegându-l pe Cristos.

Reține

„De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă ca să nu intrați în ispită!” (Lc 22,46).

Luni, 29 decembrie 2014 

A 5-a zi din octava Craciunului (29 decembrie)
Ss. Thomas Becket, ep. m. *; David, rege
1In 2,3-11; Ps 95; Lc 2,22-35

LECTURA I
Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,3-11
Preaiubiţilor, ³ iată cum putem şti că-l cunoaştem pe Isus: dacă îi păzim poruncile. ⁴ Cine zice: „Îl cunosc”, dar nu-i păzeşte poruncile, este mincinos şi adevărul nu se află în el. ⁵ Cine păzeşte cuvântul lui, în acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită; iată cum cunoaştem că suntem în el. ⁶ Cine zice că rămâne în el trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. ⁷Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveţi de la început; porunca veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. ⁸ Totuşi poruncă nouă vă scriu, ceea ce este adevărat atât cu privire la el, cât şi cu privire la voi: căci întunericul e pe cale să se destrame şi lumina cea adevărată începe să răsară. ⁹ Cine zice că este în lumină şi îl urăşte pe fratele său, este încă în întuneric. ¹⁰ Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină şi nu este pentru el prilej de poticnire. ¹¹ Cine îl urăşte pe fratele său, este în întuneric; el umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,1-2a.2b-3.5b-6 (R.: 11a)
R.: Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul.
¹ Cântaţi Domnului un cântec nou.
Cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului.
² Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui. R.

Vestiţi din zi în zi mântuirea lui.
³ Vestiţi printre neamuri slava lui,
printre toate popoarele minunile lui. R.

⁵ Domnul a făcut cerurile.
⁶ Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei sale,
slava împodobeşte lăcaşul său sfânt. R.

VERS LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) El este lumină spre luminarea neamurilor
şi slava poporului tău Israel. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lumină spre luminarea neamurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-35
²² Când a sosit ziua fixată de Legea lui Moise pentru curăţire, Iosif şi Maria l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, ²³ precum este scris în Legea Domnului că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, ²⁴ şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, precum este poruncit în Legea Domnului. ²⁵ Era în acel timp în Ierusalim un om numit Simeon. Omul acesta era drept şi cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. ²⁶ Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristos Domnul. ²⁷ Din îndemnul Duhului, Simeon a venit la templu când părinţii au adus înăuntru pe pruncul Isus, pentru a împlini ceea ce poruncea Legea cu privire la el. ²⁸ Simeon l-a luat în braţe, l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ²⁹ „Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău; ³⁰ căci ochii mei au văzut mântuirea ta, ³¹ pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, ³² lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel”. ³³Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. ³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel, şi, ca un semn care va stârni împotrivire, ³⁵ şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.

Cuvântul Domnului