Prea târziu te-am iubit…

Uneori mi-aș dori ca și în viața de credință să fie ca în afaceri, ca în comerț. Ai nevoie de ceva mergi și cumperi, ceri, dai comandă. Cum ar fi să avem un loc unde poți intra și comanda: „Un exorcism, vă rog!”?! Și imediat să îți fie servit și să te simți eliberat de tot răul din tine și din jur. Dacă ar fi așa chiar acum m-aș ridica și aș pleca să cumpăr 10 porții de pocăință și vreo 15 de iertare. Și deja eu și noi toți avem în mintea noastră o listă cu persoanele cărora le-am oferi aceste porții consistente de pocăință, iertare, exorcizare etc. Chiar și în acest joc imaginar, să nu uităm să ne punem pe noi în capul listei, noi fiind cei mai nevoiași de pocăință, iertare, exorcizare, vindecare etc. Câte și câte comenzi nu ne trec prin minte.

Însă…nu e chiar așa. În credință, ca și în iubire, nimic nu se poate comanda. Harul nu știe de porunca omului. Harul – și acest lucru este atât de bine! – nu poate fi cumpărat. Altfel am trăi într-o lume a miliardarilor plini de har, chiar și fără nici un merit. Însă trăim într-o lume în care doar cei simpli, umili, cei deschiși pentru a fi „colaboratori ai adevărului” primesc de la Cuvântul întrupat „har după har”. Câtă nevoie este astăzi de oameni cu har, de oameni carismatici, de oameni care știu să citească semnele timpului! Avem nevoie de astfel de oameni în Biserică și în societate, în viața politică și în viața spirituală. Lumea întreagă are nevoie de oameni asemenea sfintei fecioare Maria, cea plină de har.

Însă știm că pentru a lăsa loc harului, trebuie să ne eliberăm de păcat, de rău. Harul și păcatul nu pot sta împreună. Pentru aceasta putem spune că lumea întreagă are nevoie de o exorcizare, de o eliberare de cel rău și de faptele sale. Diavolul pare să umble liber pe străzi și să strige: „Știu cine ești…”. Și toți se tem de prezența sa, de strigătul său. Nimeni nu mai vrea sau nu mai îndrăznește să ia atitudine. Sau sunt din ce în ce mai puțini cei care se opun răului. Ba chiar zgomotul asurzitor al urii și al violenței, apăsătoarea surzenie a indiferenței și a egoismului, fac să nu se mai audă nici măcar vocea plină de mângâiere a Eliberatorului nostru: „Taci și ieși din lumea aceasta, din casa aceasta, din familia aceasta, din omul acesta”. Câtă nevoie am și avem de acest strigăt! Câtă sete după această răcoritoare mângâiere pe care doar Cristos, Domnul și învățătorul plin de autoritate ne-o poate aduce.

Amintește-ți, Doamne, de noi, opera mâinilor și a iubirii tale. Strigă, Doamne, orgoliului din noi: taci și ieși din el. Strigă, Doamne, și risipește din noi violența, ura, dușmănia. Strigă, Doamne, și eliberează-ne de demonul lașității și al indiferenței. Strigă, Doamne, și eliberează-ne de mâinile care poartă arme. Strigă, Doamne, și eliberează-ne de falsitate. Strigă, Doamne, inimii noastre și umple-o de iubire și uimire în prezența ta. Vino, Doamne, vino astăzi între noi și uimește-ne din nou cu forța cuvântului și a faptelor tale. Tu ești aici. Tu ești Emanuel, Dumnezeu cu noi, ajută-ne să te vedem, să te simțim, să apreciem și să valorificăm prezența ta în viața noastră, în familia noastră, în casa noastră, la locul de muncă, în localitatea noastră, în țara noastră și în lumea întreagă.

Vino, Doamne, in mijlocul nostru împreună cu Maica ta Preasfânta. Prezența ei să fie mângâiere pentru cei mâhniți și tămăduire pentru cei bolnavi. Prin mijlocirea celei pline de har, viața noastră să se purifice pentru a lăsa loc harului și prezenței tale.

Fie Doamne mila ta asupra noastră precum și speranța noastră este în tine. Amin.

Reţine

Cuvântul Domnului este viu și plin de putere. Cuvântul Domnului pătrunde inimile și cercetează conștiințele. Cuvântul Domnului poruncește omului și duhurilor. Cuvântul Domnului nu trebuie să rămână fără rod în viața noastră. Cuvântul Domnului trebuie să răsune de la o margine la alta a pământului, de la înălțimea minții să coboare și să modeleze gingășia inimilor noastre.

Marţi, 13 ianuarie 2015 

Marti din saptamâna 1 de peste an
Sf. Ilarie, ep. înv. *
Evr 2,5-12; Ps 8; Mc 1,21-28

LECTURA I
Se cuvenea să-l desăvârşească prin suferinţă pe iniţiatorul mântuirii lor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,5-12
Fraţilor, nu îngerilor le-a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim. ⁶ Cineva a dat mărturie undeva, spunând: „Ce este omul că îţi aminteşti de el, sau fiul omului, că îl iei în seamă?⁷ Cu puţin l-ai făcut inferior îngerilor, l-ai încununat cu măreţie şi cinste. ⁸ Toate le-ai pus sub picioarele lui”. Aşadar, prin faptul că i-a supus toate, nu a lăsat nimic care să nu-i fie supus. De fapt, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse, ⁹ dar vedem că cel care a fost „cu puţin mai mic decât îngerii”, Isus, pentru că a suferit moartea, este „încununat cu măreţie şi cinste”, întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare om. ¹⁰ Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate şi prin care există toate, care voia să ducă mulţi fii la glorie, să-l desăvârşească prin suferinţă pe iniţiatorul mântuirii lor. ¹¹ De fapt, şi cel care sfinţeşte şi cei sfinţiţi, toţi au aceeaşi origine. De aceea nu se ruşinează să-i numească fraţi ¹² când spune: „Voi vesti numele tău fraţilor mei, în mijlocul adunării te voi lăuda”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 8,2a şi 5.6-7.8-9 (R.: cf. 7)
R.: L-ai pus pe Fiul tău stăpân peste toate.

^2a Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
⁵ Mă întreb: „Ce este omul, că te gândeşti la el,
sau fiul omului, că-l iei în seamă?” R.

⁶ L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri,
l-ai încununat cu cinste şi măreţie.
⁷ L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui. R.

⁸ Oile şi boii laolaltă,
precum şi animalele câmpului,
⁹ păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile apelor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 1Tes 2,13
(Aleluia) Primiţi cuvântul lui Dumnezeu, căci nu este un cuvânt omenesc, ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte. (Aleluia)

EVANGHELIA
El îi învăţa ca unul care are autoritate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,21-28
În acel timp, au venit la Cafarnaum. Şi îndată, în zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi-i învăţa. ²²Şi erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor. ²³ În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat: ²⁴ „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. ²⁵ Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” ²⁶ Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el. ²⁷ Atunci toţi au fost cuprinşi de teamă încât discutau între ei: Ce-i asta? O învăţătură nouă dată cu autoritate! El porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun”. ²⁸Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.

Cuvântul Domnului