Prea târziu te-am iubit…

Atunci când se vorbește despre „Isus părăsit” nu ni se prezintă un concept abstract sau o realitate nouă. Cristos a fost mereu părăsit, respins, lăsat la urmă. S-a născut într-un staul, a fugit în Egipt, a fost respins de cei de la Nazaret, a fost părăsit de ucenici. Ba chiar la un moment dat îi întreabă și pe apostoli: „Nu cumva vreți să plecați și voi”. Atunci Simon Petru îi răspunde: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești sfântul lui Dumnezeu” (cf. In 6,60-69). Această întrebare răsună astăzi pentru noi, dar în altă formă, adică răsună ca o chemare, așa ca pentru Levi: „Urmează-mă!”. Iată întrebarea pe care Cristos părăsit mi-o adresează, ți-o adresează: „Vrei să vii după mine?” Vrei să stai cu mine în această zi în care toți m-au părăsit? Vrei? Atunci „Urmează-mă!”

Cât de puternic este cuvântul Domnului! Cât de ușor ne pătrunde, întocmai ca „o sabie cu două tăișuri”. Doar că acest cuvânt pătrunde nu pentru a nimici, nu pentru a tăia, nu pentru a dezbina, ci pentru a da rod, pentru a da viață, ba mai mult, pentru a da o nouă viață. Să privim la Levi, la sfântul Anton, abate, sărbătorit astăzi, la toți acei oameni care n-au rezistat acestui cuvânt dătător de viață. Să privim la toți acei oameni care s-au lăsat recreați prin cuvânt. Este Cuvântul Creatorului, este Cuvântul prin care toate s-au creat, este Cuvântul care astăzi caută loc în inima noastră.

Domnul are cuvintele vieții veșnice. Domnul are cuvinte care dau viață, dau speranță, dau o nouă strălucire. Dacă primim în viața noastră cuvintele sale, dacă îl primim pe el însuși să facă parte din viața noastră, atunci și cuvintele noastre trebuie să devină dătătoare de viață, de speranță. Noi nu suntem asemenea Creatorului, nu putem crea din nimic, însă putem fi asemenea lui prin modul în care ne apropiem de om, de cel de lângă noi. Domnul s-a apropiat de oameni pentru a le oferi o viață nouă, o speranță, un viitor, așa cum ne spune prin profetul Ieremia: „Căci eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ier 29,11).

Să fim astăzi atenți la cuvintele noastre. Să purtăm și noi speranța în sufletele pe care le întâlnim. Să avem și noi cuvintele vieții, cuvinte spre viață, cuvinte care consolidează viața, această viața atât de fragilă. Să nu subestimăm forța cuvintelor noastre: putem zidi sau demola cu ele, putem alina sau răni, putem șterge lacrimi sau zdrobi inimi.

O, Marie, Maica Cuvântului întrupat, pune pe buzele noastre cuvintele vieții și ale speranței. Mijlocește-ne harul de a fi deschiși la chemarea și la cuvintele pe care Domnul ni le adresează în această zi. Ajută-ne să ne reînnoim viața noastră în totalitatea ei de gânduri, cuvinte, fapte și să ne apropiem de celălalt cu această convingere că în fiecare om îl putem întâlni pe „Isus părăsit”, pe acel Domn uitat, abandonat care are nevoie și așteaptă de la noi un cuvânt de mângâiere, de speranță, de viață.

Reţine

„Să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit” (Evr 4,16).

Sâmbăta, 17 ianuarie 2015 

Sâmbata din saptamâna 1 de peste an
Sf. Anton, abate **
Evr 4,12-16; Ps 18; Mc 2,13-17

LECTURA I
Să ne apropiem cu încredere de tronul harului!
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,12-16
Fraţilor, cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii. ¹³ Şi nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia vom da cont. ¹⁴ Având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! ¹⁵ Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. ¹⁶Aşadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.9.10.15 (R.: In 6,64b)
R.: Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă.

⁸ Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

⁹ Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare,
luminează ochii. R.

¹⁰ Teama de Domnul este curată,
rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

¹⁵ Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele
şi gândurile inimii mele să ajungă înaintea ta,
Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul meu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,13-17
În acel timp, Isus a ieşit din nou pe ţărmul mării şi toată mulţimea venea după el, iar el îi învăţa. ¹⁴Trecând, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la postul de vamă şi i-a zis: „Urmează-mă!” Ridicându-se, acesta l-a urmat. ¹⁵ În timp ce era la masă în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Isus şi discipolii lui, pentru că mulţi îl urmau. ¹⁶ Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi vameşii, le spuneau discipolilor lui: „Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?” ¹⁷ Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului