Prea târziu te-am iubit…

Cuvintele costă. Ba mai mult, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta. Mai nou, am văzut că trebuie să te exprimi în funcție de cât vrei să trăiești. Caricaturile în Franța, discursurile în Argentina, rugăciunile în Nigeria se plătesc cu viața. Și nu doar acestea. Totul se plătește. Și discursurile despre feciorie, curăție, castitate, celibat sunt pentru mulți caricaturi demne de a fi huiduite sau măcar disprețuite. Trebuie să recunoaștem că ne este greu să lăsăm virtutea să fie valoare. Preferăm ce-i mai ușor. Și ce este mai ușor decât viciul, răul, păcatul?! Cât efort trebuie să depui pentru a păcătui?

Să vorbești astăzi despre fecioare și feciorie ca stil de viață, ca provocare la o viață în curăție, nu poate trece netaxat. Indiferent de unde și-ar avea sursa textul cu pricina, reacțiile ar fi atât de contradictorii, exagerate trecând de la indiferență la huiduială, de la compătimire la injurii etc.  Chiar și într-un timp sfânt dedicat vieții consacrate, chiar și într-o zi pusă sub semnul unei fecioare, sfânta Agneza, mulți la sfârșitul unui astfel de text, ar fi replica fariseilor din evanghelie: „ieșind îndată, au ținut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte”… Pe cine? Nu pe cel care îndrăznește să scrie (acela, mai devreme sau mai târziu, va muri de la sine!), ci pe același Domn, căci fundamentul oricărei vocații la viața consacrată, la curăție, este el însuși, Domnul.

Deși este o virtute care ar merita cel puțin reevaluată și despre care s-ar trebui scrie mai mult decât la începutul creștinismului (a se vedea, citi și medita tratatele sfinților părinții ai Bisericii despre feciorie!), astăzi nu vreau să vorbesc despre feciorie, ci dimpotrivă, despre o chemare la fel de nobilă ca și cea la viața consacrată, dar diferită: viața de familie! Când am scris zilele trecute că noi toți, și eu și tu, suntem responsabili de frica unora de a se dedica în totalitate slujirii lui Dumnezeu, am uitat o precizare esențială: cele mai multe vocații se nasc și cresc în familii. Așadar, familia are o responsabilitate enormă în viața Bisericii, pentru că tocmai din sânul ei răsar cele mai frumoase chemări. Însă…cum este familia astăzi? Cine mai ajută familia astăzi? De ce se tem atât de mulți tineri să intre pe acest drum al angajamentului „de a-l iubi și respecta pe celălalt pentru toată viața, în timp de boală ca și în timp de sănătate”?!

Astăzi vreau să medităm asupra responsabilității pe care o avem pentru chemarea la viața de familie. Toți! Suntem chemați să încurajăm și să susținem tinerii care vor să întemeieze o familie. Suntem chemați să-i consolăm, să-i sfătuim, să-i sprijinim pe cei care întâmpină dificultăți în căsnicia lor. Suntem chemați să luptăm împotriva separării, a divorțului, a adulterului, împotriva tuturor păcatelor care distrug familia și, împreună cu ea, distrug societatea și rănesc Biserica.

Ce facem noi concret pentru familii? Cum le sprijinim? Ce exemplu oferă părinții copiilor? Ce sfaturi le dau? Ce face societatea pentru familii? Ce face statul? Ce face Biserica? De ce ies atât de mulți în stradă pentru a susține realități care dăunează familiei, însă atât de puțini sunt dispuși să vorbească, să scrie, să militeze pentru virtuțile care întăresc adevărul despre familie? De ce unii numesc familie tradițională sau mentalitate învechită ceea ce de fapt este familie și altfel nu poate fi?! Iar noi? Noi ce facem? Noi ce am făcut? În familiile noastre cum este? Ce facem pentru a fi mai bine? Viitorul depinde de familii, tot viitorul, nu doar cel al Bisericii, deci și viitorul meu și al tău.

De multe ori când ne uităm spre societate și ne gândim la familii, ni-l putem imagina pe Isus „privind cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii noastre”. Îl întristăm pe Domnul prin alegerile noastre. Ne-am împietrit inima în răutate și păcat, în vicii sau indiferență, în egoism sau bășcălie. Am strigat prea des „e viața mea și fac ce vreau cu ea”, uitând cât rău facem prin asta celor din jur, mai ales celor mici, care sunt „frații Domnului”. Vai nouă! Vai pentru acele momente când am păcătuit împotriva familiei. Vai celor care fură viitorul tinerilor! Vai celor care-i descurajează, care-i împiedică să întemeieze o familie, vai celor care-i compromit, vai celor care țin tinerii legați de viața lor și nu-i lasă să întemeieze o familie adevărată, voită de Creator încă de la întemeierea lumii. Vai celor care distrug Familia!

Fericiți însă cei care sprijină familiile. Fericiți cei care fac bine celor abia căsătoriți și îi învață, îi sfătuiesc, îi sprijină. Fericiți cei care știu să primească o familie nu pentru a o învăța cum să divorțeze, ci pentru a o învăța iertarea, fidelitatea, iubirea. Fericiți cei care în viața de familie, săraci sau bogați, investesc în copii, nu în bunuri, nu în case sau mașini, ci în prunci: aceștia sunt viitorul lor și al omenirii. Fericiți cei care sunt alături de tineri nu pentru a-i ține legați de ei într-un lipsit de rod și sadic egoism, ci pentru a-i ajuta și îndruma spre sublimul sacrament al căsătoriei. Fericiți cei care spun tinerilor din ziua de astăzi: căsătoria și viața de familie sunt pentru cei curajoși, puternici, pentru cei care cred în ei și în viitorul lor; este o virtute să te căsătorești, nu o slăbiciune! Fericiți cei care apără drepturile și demnitatea femeii, drepturile copilului, drepturile familiei. Fericiți cei care înțeleg câtă nevoie are societatea și Biserica și noi toți de familii bune. Fericiți cei care îndrăznesc să meargă pe acest drum în iubire, fidelitate și respect reciproc. Fericiți vom fi noi toți dacă vom găsi forța și curajul să redăm familiei locul și demnitatea pe care le merită în viața Bisericii și a societății.

O, Marie, Regina familiilor și mângâietoarea mâhniților, ajutorul creștinilor și tămăduitoarea bolnavilor, fii alături de noi și de familiile noastre. Pe cele bolnave, vindecă-le, pe cele întristate, mângâie-le, iar celor descurajați dăruiește-le harul de a regăsi încrederea și speranța. Mijlocește harul ca în familiile noastre să domnească pacea, iubirea, iertarea, fidelitatea. Ridică inimile și privirile tinerilor spre adevăratele exemple ale vieții de familie și ajută-i să îmbrățișeze această vocație. Binecuvântează, bună Mamă, familiile noastre și fă-le rodnice. Privește cu drag spre acele familii care își doresc și așteaptă un copil și ascultă-le rugăciunea, o milostivă, o blândă, o dulce Fecioară Marie.

Reţine

Nu uita de obligația pe care o ai de a susține familiile. Încurajează-i pe cei tineri, fii alături de cei care nu îndrăznesc, ocrotește-i pe cei slabi, împacă-i pe cei dezbinați, ridică-i pe cei căzuți, roagă-te pentru toți cei care au primit această minunată vocație la viața de familie.

Citește AICI și „Familia: locul unde am învățat iubirea”.

Miercuri, 21 ianuarie 2015 

Miercuri din saptamâna a 2-a de peste an
Sf. Agneza, fc. m. **
Evr 7,1-3.15-17; Ps 109; Mc 3,1-6

LECTURA I
Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,1-3.15-17
Fraţilor, într-adevăr, acest Melchisedec, regele Salemului, preot al Dumnezeului preaînalt, a ieşit în întâmpinarea lui Abraham când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor, şi l-a binecuvântat. ²Acestuia, Abraham i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnă mai întâi rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, care înseamnă rege al păcii. ³ Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. ¹⁵ Acest lucru este şi mai evident dacă, după rânduiala lui Melchisedec, se ridică un alt preot, ¹⁶ care a devenit astfel nu după prescrierea unei legi trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare. ¹⁷ Căci avem mărturie despre el: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.

¹ Oracolul Domnului către Domnul meu:
„Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale”. R.

² Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
„Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

³ În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut. R.

⁴ Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
„Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,23cd
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Este permis sâmbăta să salvezi o viaţă sau să o pierzi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,1-6
În acel timp, Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. ² Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. ³ El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!” ⁴ Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. ⁵ Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. ⁶ Atunci fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Cuvântul Domnului