Prea târziu te-am iubit…

Ieri, în sărbătoarea sfântului Don Bosco, ne-am rugat pentru tineri și pentru cei implicați în educarea lor. Astăzi, fiind Ziua Vieții, cel puțin aici în Italia, se fac rugăciuni pentru viață, pentru combaterea avortului. Mâine, fiind ziua Vieții consacrate, vom face rugăciuni pentru persoanele care s-au consacrat Domnului. Dar alaltăieri? Alaltăieri ce am făcut pentru tineri, pentru viață, pentru persoanele consacrate? Dar săptămâna viitoare ce vom face pentru toți aceștia, sau pentru pace, sau pentru bolnavi etc. Astăzi este duminică, mergem la biserică, ascultăm cuvântul Domnului, ne rugăm, luăm hotărâri pe care probabil le vom încălca chiar din seara asta. Dar mâine ce se întâmplă cu credința noastră? Cum ne trăim credința în viața de zi cu zi? Oare nu cumva credința noastră se rezumă la un „curs intensiv” de o oră duminica, sau de o zi pe an când ne rugăm pentru tineri sau pentru viață sau pentru alte realități atât de importante în viața Bisericii și a societății? Credința noastră se rezumă prea des la un astfel de curs intensiv pe care uităm apoi să-l trăim, să-l exersăm, uităm să punem în practică ceea ce am învățat!

Credincios nu este cel care are credință, ci credincios este cel care își mărturisește credința trăind-o! Creștin adevărat nu este cel care vine duminica la biserică, ci acela care, după ce participă la sfânta Liturghie de duminică, reușește să trăiască toată săptămâna Cuvântul primit, Euharistia primită. Credincios este cel care în orice clipă a vieții vorbește, profețește pentru viață, pentru educarea tineretului, pentru orice virtute.

Am ascultat astăzi în prima lectură: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet… Profetul care s-ar purta cu trufie, spunând ceva în numele meu ce nu i-am poruncit să spună sau vorbind în numele altor dumnezei, profetul acela să moară”. Iar noi știm că prin botezul primit fiecare om devine preot, profet și rege. Ei bine, dacă noi, și eu și tu suntem profeți, ce profețim? Ce mărturie dăm? Nu cumva mărturisim altceva decât ceea ce Domnul ne-a transmis? Nu cumva ne purtăm cu trufie? Nu cumva vorbim în numele altor dumnezei: banul, munca habotnică, viciile etc.?! Care este profeția noastră de zi cu zi? Să nu denaturăm prin viața noastră mesajul Domnului. Să nu fim profeți falși, căci vom muri!

Să fim atenți la viața noastră. Noi ne regăsim atât de bine în evanghelia de astăzi. Noi știm atât de bine cine este Isus. Noi știm ce a făcut pentru noi. Noi știm și îl cunoaștem și, din când în când, am dat și mărturie despre el. Dar, din păcate, doar din când în când, în anumite perioade sau ore, exact ca un curs intensiv: o mărturie de o oră, de o zi, de o lună… Nu e suficient! Nu e suficient să știm „din când în când” cine e Domnul, ci trebuie să-l mărturisim clipă de clipă. Ba mai mult, însăși viața noastră trebuie să-l mărturisească. Tot ceea ce facem fie duminică, fie luni, fie joi, fie acasă, fie la serviciu, fie la școală, fie în familie, fie între prieteni, totul trebuie să mărturisească credința noastră în „Sfântul lui Dumnezeu”.

Și totuși, cum se face că nu reușim?! Deși știm atât de bine cine este Isus, îl ascultăm la fiecare lectură din Evanghelie, îl întâlnim și îl primim la fiecare sfântă Liturghie, totuși nu putem să-l mărturisim constant. Nu reușim. Cine sau ce ne împiedică? Diavolul! Demonul din noi. Demonul pe care l-am hrănit cu păcatele noastre și a crescut asemenea neghinei împreună cu grâul cel bun. Cunoașterea pe care o avem despre Cristos este grâul cel bun, neghina este lipsa mărturiei, neghina este cea care sufocă cunoașterea și rămâne fără rod. Neghina este demonul din noi. Fiecare avem în noi un demon pe care trebuie să-l izgonim. Și trebuie să-l izgonim astăzi. Cristos care este în mijlocul nostru, el care este pacea și vindecarea noastră, să strige astăzi demonului din noi: „Taci și ieși din el”. Să i se supună Domnului inima noastră și să se simtă eliberată de demon. Astăzi, nu mâine, astăzi trebui să-l invocăm pe Isus să ne elibereze, să ne exorcizeze de demonul nostru de fiecare zi. Doar așa vom putea apoi să profețim în numele lui, doar așa viața noastră va fi o mărturisire a credinței, o continuă preocupare pentru tineri, viață, persoane consacrate, slujire, pentru toate virtuțile, pentru tot ceea ce e bun și frumos.

O, Marie, Maica eliberatorului, ajută-ne să privim mereu la Cristos și să cerem ajutorul său. Mijlocește-ne harul eliberării de demonul care ne ține departe de mărturisirea credinței. Noi știm că tu, Regina încoronată cu douăsprezece stele, ai „zdrobit capul șarpelui”. Te rugăm, preadulce Doamnă și Stăpână, zdrobește demonul din inima noastră. Calcă în picioare răul din noi și fă ca în viața noastră să răsară credința, credința plină de fapte, credința mărturisită.

Reține

Domnul ți-a dăruit prin botez demnitatea de preot, profet și rege. Prin botez ai devenit fiu al lui Dumnezeu și ai primit în dar credința. Ridică-te, izgonește demonul din viața ta și mărturisește-l pe Cristos Domul. Dă mărturie despre Cel pe care îl cunoști, despre cel care te eliberează de răul ce te bântuie. Fii profet! Profețește în numele Domnului! Trăiește pentru Domnul!

Duminică, 1 februarie 2015 

† DUMINICA a 4-a de peste an
Sf. Veridiana, fc.
Dt 18,15-20; Ps 94; 1Cor 7,32-35; Mc 1,21-28

LECTURA I
Eu voi face să se ridice din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine, voi pune cuvintele mele pe buzele lui.
Citire din cartea Deuteronomului 18,15-20
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el! – ¹⁶ aşa cum ai cerut de la Domnul Dumnezeul tău pe Horeb în ziua adunării, zicând: «Nu vreau să mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu, nici să văd focul acesta mare, ca să nu mor». ¹⁷ Domnul mi-a spus: «Este bine ceea ce au zis. ¹⁸ Voi ridica pentru ei din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc. ¹⁹ Dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele pe care le va spune în numele meu, eu îi voi cere cont. ²⁰ Dar profetul care s-ar purta cu trufie, spunând ceva în numele meu ce nu i-am poruncit să spună sau vorbind în numele altor dumnezei, profetul acela să moară!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 94(95),1-2.6-7abc.7d-9 (R.: cf. 8)
R.: Când auziţi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile voastre.

¹ Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
² să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim! R.

⁶ Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
^7abc căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte! R.

^7d O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
⁸ „Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa în pustiu;
⁹ acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele”. R.

LECTURA A II-A
Fecioara se îngrijeşte de cele ale Domnului.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,32-35
Fraţilor, eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, ³³ însă cel care este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, şi este împărţit. ³⁴ Tot aşa şi femeia necăsătorită, tot aşa şi fecioara se îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup şi în duh, însă cea căsătorită se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului. ³⁵ Aceasta o spun pentru avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul fără abatere.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,16; Is 9,1
(Aleluia) Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea şi în umbra morţii le-a răsărit o lumină. (Aleluia)

EVANGHELIA
El îi învăţa ca unul care are autoritate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,21-28
În acel timp, au venit la Cafarnaum. Şi îndată, în zi de sâmbătă, Isus a intrat în sinagogă şi-i învăţa. ²² Şi erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor. ²³ În sinagoga lor era un om cu duh necurat, care a strigat, zicând: ²⁴ „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. ²⁵ Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!” ²⁶ Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el. ²⁷ Atunci toţi au fost cuprinşi de teamă încât discutau între ei, zicând: „Ce-i asta? O învăţătură nouă dată cu autoritate! El porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun”. ²⁸ Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.

Cuvântul Domnului