Prea târziu te-am iubit…

Nu vi se pare trist că abia încăpem în metrou sau autobuz și totuși atâția se simt singuri? Nu e prea trist că într-o lume atât de îngrămădită și aglomerată unii sunt ai nimănui?!…

Mi-ar plăcea să pot încarna aceste cuvinte ale Mântuitorului: „Veniți deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin” (Mc 6,31). Mi-ar plăcea să le smulg literă cu literă din paginile evangheliei și să le sădesc adânc în inima celor care zi de zi sunt zdrobiți de uitare, de abandon, de nepăsare. Aș vrea să le întipăresc în locul durerii care țâșnește din cel care strigă: „Nimănui nu-i pasă cu adevărat de mine”. Aș vrea ca delicatețea acestor cuvinte să fie o năframă cu care se alină dureri și se șterg lacrimile suferinței. Este atât de multă gingășie în aceste cuvinte! Ele sunt expresia Celui care „atât de mult a iubit lumea” încât s-a dat pe sine însuși pentru ea. Aceste cuvinte sunt îmbrățișarea cu care Dumnezeu îl cuprinde în această seară pe cel singur. Câtă fericire pe chipul omului care adoarme în brațele Domnului!

Dumnezeu nu ne-a abandonat. Dumnezeu nu și-a abandonat opera iubirii sale. Cât de uman își dezvăluie iubirea față de noi prin profetul Isaia, atunci când ne spune: „Poate oare o femeie să uite de copilul pe care-l alăptează şi să nu-şi iubească rodul trupului ei? Însă chiar dacă ea ar uita, eu totuşi nu te voi uita!” (Is 49,13-15). Și cât de întrupată, de totală, este iubirea sa în evanghelia de astăzi: „Veniți într-un loc retras. Odihniți-vă. Sunteți epuizați”. Iar câtva timp după avea să spună: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine căci eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,28-29).

Și vedem atât de bine în evanghelia de astăzi că iubirea sa nu este doar pentru unii, ci pentru toți. Dumnezeu nu are clase preferențiale, elite. Dumnezeu nu face discriminări, doar omul este capabil de așa ceva. Domnul, după ce le adresează ucenicilor invitația la odihnă, notează evanghelistul, văzând toată mulțimea i s-a făcut milă de toți acei oameni pentru că erau ca o turmă fără păstor și a început să-i învețe, a început să aibă grijă de ei, de toți.

Mesajul acestei iubiri, acestei providențe încarnate este pentru noi: Domnul se îngrijește de noi. Pe noi vrea să ne atragă la sine, cu sine, ca să ne aflăm odihnă, ca să prindem curaj. Ferice de inima noastră dacă putem spune împreună cu psalmistul: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; el mă conduce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul… Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții nu mă tem de niciun rău, căci tu, Doamne, ești cu mine, toiagul și nuiaua ta mă mângâie”… Tu, Doamne, ești cu mine pentru totdeauna.

O, Marie, sfântă Născătoare de Dumnezeu, tu ai simțit prezența providenței în viața ta, mai ales în momentele de suferință, de abandon. Stând sub crucea Domnului pe muntele calvarului Fiul te-a încredințat apostolului iubit pentru a nu fi niciodată singură. Totodată tu l-ai primit de fiu pe ucenicul iubit iar în el ne-ai primit pe noi toți de fii pentru ca nimeni să nu se mai simtă singur, părăsit, abandonat. Rămâi mereu cu noi și mângâie-ne cu prezența ta. Fii Mamă în special pentru cei care în această zi se simt singuri și triști. Șterge lacrimile din ochii lor și pune în inima lor speranța unui nou răsărit, speranța întâlnirii cu Cristos, viața, mângâierea și învierea noastră.

Reține

Cel care ne-a creat este Domnul păcii și ne invită să răspândim pacea. Cel care ne poartă de grijă este Domnul iubirii și ne invită să răspândim iubire. Cel spre care ne îndreptăm este Domnul vieții și ne invită să răspândim în jurul nostru pofta de viață, dorința de a trăi. Poartă fratelui tău pacea, iubirea, viața. Fii mângâiere pentru cei din jurul tău. Suntem atât de mulți și suntem toți frați, deci nimeni nu trebuie să se simtă singur.

Sâmbăta, 7 februarie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 4-a de peste an
Sf. Richard, rege; Fer. Ana-Maria Adorni, calug.
Evr 13,15-17.20-21; Ps 22; Mc 6,30-34

LECTURA I
Dumnezeul păcii, care l-a readus din morţi pe Domnul nostru Isus, să vă întărească pentru orice lucrare bună.
Citire din Scrisoarea către Evrei 13,15-17.20-21
Fraţilor, aşadar, să-i oferim lui Dumnezeu prin Isus o jertfă de laudă continuă, adică rodul buzelor care mărturisesc numele lui! ¹⁶ Nu uitaţi binefacerea şi întrajutorarea, pentru că astfel de sacrificii îi plac lui Dumnezeu. ¹⁷ Aveţi încredere în conducătorii voştri şi fiţi supuşi lor, pentru ca ei, care veghează asupra sufletelor voastre ca şi cum ar trebui să dea cont, să facă aceasta cu bucurie, şi nu suspinând. Altfel, nu vă va fi de folos. ²⁰ Dumnezeul păcii, care, prin sângele alianţei veşnice, l-a readus din morţi pe Domnul nostru Isus, păstorul cel mare al oilor, ²¹ să vă întărească pentru orice lucrare bună, ca să împliniţi voinţa lui, făcând în noi ceea ce este plăcut înaintea lui, prin Isus Cristos, căruia să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

¹ Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic;
² el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
^3a îmi înviorează sufletul. R.

^3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

⁵ Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Erau ca oile care nu au păstor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34
În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi au învăţat. ³¹Atunci el le-a spus: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. ³² Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. ³³ Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers deci pe jos din toate cetăţile şi, au ajuns înaintea lor. ³⁴ Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe.

Cuvântul Domnului