Prea târziu te-am iubit…

În timp ce unii spun că „îndoiala este începutul înțelepciunii” (Aristotel) sau „începutul științei” (Descartes), iar alții că „dubiul este tatăl invenției” (Galileo Galilei),  noi, privind la viața apostolului Toma, putem spune că îndoiala (privită ca moment/clipă de necredință a ucenicului!) este treapta spre o credință desăvârșită, este „locul” ce provoacă întâlnirea cu Dumnezeu.

Dacă un om care a ajuns la o sublimă mărturisire de credință – prin mult cunoscuta aclamație: „Domnul meu și Dumnezeul meu” – este totuși amintit ca „Necredinciosul”, noi, prinși zilnic de dubii și necredință în cuvinte și fapte, oare cum vom fi numiți? Dacă un om care a spus plin de convingere: „Să mergem și noi ca să murim cu el!” (In 11,16) este numit „Necredinciosul”, noi, atât de nehotărâți și șovăielnici, care nu suntem capabili nici să trăim și nici să murim pentru Domnul, oare cum ar trebui să fim numiți?

Astăzi este ziua potrivită pentru a ne provoca în suflet momentul nostru de îndoială, momentul nostru de „tomism”, tocmai pentru ca trecând prin acest moment de încercare să ajungem și noi să mărturisim credința, exclamând din toată inima: „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Să nu ne temem să formulăm dubii, ci să ne temem de a nu le rezolva. Nu e nimic rău în a avea dubii, ci răul vine din a trăi cu ele fără dorința de a le rezolva, rău este să te complaci în îndoială. Dubiul și momentele sale de necredință aduc în sufletul creștinului adevărat o stare de neliniște și de nemulțumire din care el luptă să iasă. Însă odată ieșit, sufletul pășește în cea mai sublimă stare de încredere, de mulțumire. Îndoiala ucenicului este una dintre treptele credinței adevărate. Nu poți crește în credință ocolind această treaptă, acest hop, ci trebuie să-l înfrunți și să treci dincolo de el.

Astăzi, analizându-ne credința și în pragul serii conștiința, trebuie să privim momentele noastre de necredință, momentele noastre de „tomism” ca pe o stradă de parcurs pentru a ne întâlni cu Domnul, pentru a-l provoca să vină și să facă parte din viața noastră. Îndoiala celui credincios, îndoiala ucenicului este de fapt o invitație adresată Domnului de a ne ajuta în (ne)credința noastră, strigând împreună cu (ne)credinciosul tată din evanghelie: „Cred. Vino în ajutorul necredinței mele” (Mc 9,24).

Reține

Ești privilegiat să poți crede în Domnul fără să-l fi văzut. Ferice de tine dacă reușești să treci pragul necredinței și al îndoielii și să spui în fața sfântului Sacrament: „Domnul meu și Dumnezeul meu”.

Vineri, 3 iulie 2015 

Vineri din saptamâna a 13-a de peste an
SF. TOMA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 116; In 20,24-29

LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, ²⁰ zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. ²¹ În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, ²² în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!

¹ Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.

² Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,24-29
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. ²⁶ După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” ²⁷ Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”²⁸ Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ²⁹ Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

Cuvântul Domnului