Prea târziu te-am iubit…

Trăim într-o lume care iubește confuzia, culoarea gri, ceața. Neclaritatea este un mediu propice pentru mediocritate și ipocrizie, domenii în care devenim din ce în ce mai buni, de-a dreptul experți. Salvăm cu ușurință aparențele și, în același timp, suntem păcăliți de aparențe, asemenea lui Isaac care l-a binecuvântat pe Iacob în locul lui Esau. Ne lăsăm orbiți de interese și nu mai reușim să facem distincție între adevărat și fals, între bine și rău, între vinul nou și vinul vechi. În goana după starea de bine am ajuns să „furăm” dreptul fratelui. Ba chiar mai rău: ajungem să nu mai considerăm pe nimeni vrednic de a fi fratele nostru și de a merita respectul și iubirea noastră. Când ne lăsăm orbiți de egoism avem o singură normă, un singur țel: binele nostru. Nu mai avem principii pentru a face distincțiile necesare.

Alteori facem distincții, dar atât. Rămânem la teorie. Uităm că distincția trebuie să fie urmată imediat de decizia de a face binele, de a urma adevărul, de a pune „vinul nou în burdufuri noi”. Acestea sunt trei elemente necesare pentru viața noastră: distincție, decizie și acțiune. Ele trebuie să fie mereu împreună: distincția fără decizie este nefolositoare, după cum lipsit de sens este totul dacă nu e urmat imediat de acțiune. De prea multe ori ne oprim la primul pas astfel încât ne regăsim tocmai în contradicție cu învățătura Domnului: știm că la o haină veche nu se pune un petic de stofă nouă și totuși nu reușim să luăm decizia potrivită și să acționăm în conformitate cu adevărul cunoscut. Altfel spus, știm ce este bine și totuși facem răul. Sau știm că un lucru este rău, chiar foarte rău, și totuși continuăm să-l facem. De ce? Ce ne lipsește? Ce trebuie să facem pentru a parcurge drumul de la distincție la decizie și la acțiune? De ce facem atât de ușor distincția între bine și rău (mai ales atunci când ne judecăm aproapele!), însă ne decidem atât de greu să facem binele?

Trebuie să ieșim din zona gri, din ceața pe care relativismul a aruncat-o asupra omenirii. Pentru a nu ne mai lăsa înșelați de aparențe, trebuie să începem să vedem cu inima. Să simțim cu sufletul. Și cu același suflet, cu aceeași inimă să acționăm. Altfel spus trebuie să învățăm să închidem mai des ochii trupului și să-i deschidem pe cei ai sufletului. E necesar să stăm în meditație și liniște înainte de a acționa.

Reține

Cere în rugăciune capacitatea de a distinge, decide și acționa pentru a te bucura mereu de prezența Mirelui, respectându-ți aproape, iubindu-ți fratele.

Sâmbăta, 4 iulie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 13-a de peste an
Sf. Elisabeta a Portugaliei *; Ff. Piergiorgio Frassati; Maria Crocifissa Curcio, calug.
Gen 27,1-5.15-29; Ps 134; Mt 9,14-17

LECTURA I
Iacob l-a înlăturat pe fratele său Esau, răpindu-i binecuvântarea.
Citire din cartea Genezei 27,1-5.15-29
În zilele acelea, când Isaac era bătrân şi ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!” El i-a răspuns: „Iată-mă!” ² Şi a zis: „Iată, am îmbătrânit, şi nu ştiu ziua morţii mele. ³ Acum ia-ţi instrumentele, tolba ta şi arcul tău, ieşi la câmp şi vânează ceva vânat pentru mine! ⁴ Fă-mi o gustare cum îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!” ⁵ Rebeca asculta când Isaac îi vorbea lui Esau, fiul său. Când Esau a plecat la câmp să vâneze ceva vânat pentru tatăl său, ¹⁵ Rebeca a luat hainele cele mai frumoase ale lui Esau, fiul ei mai mare, pe care le avea la ea în casă şi l-a îmbrăcat pe Iacob, fiul ei mai mic. ¹⁶ Iar cu pieile iezilor i-a îmbrăcat mâinile şi partea fără păr a gâtului, ¹⁷ apoi i-a dat gustarea şi pâinea, pe care le făcuse, în mâna lui Iacob, fiul ei. ¹⁸ El a mers la tatăl său şi i-a spus: „Tată!” El i-a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiul meu?” ¹⁹ Iacob i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino deci, ridică-te, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” ²⁰ Isaac i-a spus fiului său: „Cum ai găsit asta aşa repede, fiul meu?” El i-a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”. ²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te, fiul meu, ca să te pot atinge şi să ştiu dacă tu eşti fiul meu Esau, ori nu!” ²² Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său. El l-a pipăit şi i-a spus: „Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau!” ²³ Şi nu l-a recunoscut, căci mâinile sale erau păroase ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. ²⁴ El i-a zis: „Tu eşti cu adevărat fiul meu Esau?” El i-a spus: „Eu sunt!” ²⁵ Şi i-a zis: „Apropie-mi şi voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!” Iacob i-a apropiat şi el a mâncat; apoi i-a adus vin şi el a băut. ²⁶ Atunci tatăl său Isaac i-a zis: „Apropie-te şi sărută-mă, fiul meu!” ²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat. A simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat, zicând: „Iată mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat-o Domnul! ²⁸Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului, belşug de grâu şi de must! ²⁹Popoarele să-ţi slujească, neamurile să se prosterne în faţa ta! Fii stăpân peste fraţii tăi, şi să se prosterne în faţa ta fiii mamei tale. Blestemat să fie cel ce te va blestema şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 134(135),1-2.3-4.5-6 (R.: 3a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun!
sau:
Aleluia.

¹ Lăudaţi numele Domnului,
lăudaţi-l, slujitori ai Domnului,
² voi, care staţi în casa Domnului,
în curţile casei Dumnezeului nostru! R.

³ Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că el este bun,
cântaţi psalmi numelui său, pentru că plăcut este!
⁴ Căci Domnul l-a ales pe Iacob,
pe Israel, ca să-i aparţină. R.

⁵ Ştiu că Domnul este mare:
Dumnezeul nostru este mai presus decât toţi zeii.
⁶ Domnul face tot ce doreşte
în cer şi pe pământ, pe mare şi în toate abisurile. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-17
În acel timp, s-au apropiat de el discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” ¹⁵ Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. ¹⁶ Nimeni nu pune un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche; căci peticul trage din haină şi ruptura devine mai mare. ¹⁷ Nici nu se toarnă vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinul se varsă, iar burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi: astfel, amândouă se păstrează”.

Cuvântul Domnului