Prea târziu te-am iubit…

Din rugăciunea noastră zilnică nu lipsește cu siguranță invocația de a fi ajutați în ispite, de a fi eliberați de cursele pe care Diavolul ni le întinde cu dibăcie. De fapt, de fiecare dată când ne rugăm Tatăl nostru, cerem și eliberarea din ispite, vrem ca Domnul să nu ne lase pradă răului pe care suntem ispitiți (și capabili!) să-l facem. Pe lângă rugăciunea Domnească fiecare avem rugăciuni personale prin care cerem împreună cu Apostolul să fim eliberați de „îngerul Satanei”. Oare cum se ruga Apostolul? Oare cu ce cuvinte îi cerea Domnului să-l elibereze de ghimpele din trup? Nu știm. Însă știm ceva mai important pentru credință: răspunsul încurajator al Domnului. Dumnezeu i-a răspuns Apostolului și ne răspunde și nouă prin profunzimea acestor cuvinte: „Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune”.

În această duminică Domnul ne ajută prin cuvântul său să punem față în față harul și ispita, convingându-ne că harul este mai presus de ispita. De fapt, ne dorim mereu această realitate: harul să învingă. Trebuie să scoatem din lumea de poveste victoria binelui asupra răului și să o transpunem în viața de zi cu zi, așa cum a făcut Apostolul. Suntem invitați să trecem de la starea de „popor răzvrătit” și „concitadini necredincioși”, la statutul de „profet în mijlocul poporului”, martori trimiși să „ducă săracilor vestea cea bună”.

Este atât de ușor să cedăm ispitei de a ne considera nevrednici, slabi și de a abandona lupta de partea binelui. Uităm că forța în ispite ne vine din cuvântul Domnului, ne vine din prezența Domnului în mijlocul nostru. Nu suntem singuri în nicio încercare! Dumnezeu ne asistă mereu cu harul său. La rândul nostru suntem obligați să-i asistăm, să-i ajutăm pe cei încercați, căzuți, slabi. Este o obligație pentru toți cei botezați, pentru toți cei care, prin botez, sunt profeți și trebuie să vorbească în numele Domnului, să mărturisească prin faptele lor credința în Dumnezeu. Este obligația noastră de a ne încrede în ajutorul divin și de a-i ajuta pe ceilalți. Toți putem spune: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună”. Care este mesajul pe care îl transmitem celor din jurul nostru? Suntem profeți convinși de harul și lucrarea Domnului în noi sau am cedat ispitelor, descurajării, necredinței? Sus inimile!

Reține

Când luptăm împotriva ispitelor nu suntem singuri. De partea noastră este mereu Dumnezeu cu harul său, de partea noastră sunt frații, Poporul lui Dumnezeu care se roagă pentru noi.

Duminică, 5 iulie 2015 

† DUMINICA a 14-a de peste an
Sf. Anton M. Zaccaria, pr.
Ez 2,2-5; Ps 122; 2Cor 12,7-10; Mc 6,1-6

LECTURA I
Ei sunt ca o casă răzvrătită, să ştie măcar că este un profet în mijlocul lor.
Citire din cartea profetului Ezechiel 2,2-5
În zilele acelea, un Duh a intrat în mine în timp ce vorbea cu mine; m-a făcut să stau în picioare şi l-am auzit pe cel care-mi vorbea. ³ El mi-a zis: „Fiul omului, eu te trimit la fiii lui Israel, la neamuri răzvrătite care s-au răzvrătit împotriva mea. Ei şi părinţii lor s-au revoltat împotriva mea până în ziua aceasta. ⁴ Sunt nişte fii încăpăţânaţi, cu inima împietrită. Eu te trimit la ei şi tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu”. ⁵ Fie că vor asculta, fie că vor refuza – căci ei sunt o casă răzvrătită – să ştie măcar că este un profet în mijlocul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 122(123),1-2a.2bcd.3-4 (R.: cf. 2cd)
R.: Ochii noştri sunt îndreptaţi spre Domnul, Dumnezeul nostru, până când ne va arăta îndurarea sa.

¹ Către tine îmi ridic ochii,
către tine, care locuieşti în ceruri.
^2a Iată, ca ochii slujitorilor
spre mâna stăpânilor. R.

^2bcd Ca ochii slujitoarei spre mâna stăpânei sale,
aşa sunt ochii noştri îndreptaţi
spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până când ne va arăta îndurarea sa! R.

³ Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi,
căci suntem prea sătui de ocară!
⁴ Prea sătul ne este sufletul de batjocurile celor care ne urăsc,
de dispreţul celor îngâmfaţi. R.

LECTURA A II-A
Mă voi lăuda cu bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,7-10
Fraţilor, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelaţiilor neobişnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, aşa încât să nu mă umplu de îngâmfare. ⁸ De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine, ⁹ dar el mi-a zis: „Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune”. Aşadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos. ¹⁰De aceea, mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuţii, în strâmtorări îndurate pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18ab
(Aleluia) „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,1-6
În acel timp, Isus a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. ² Fiind zi de sâmbătă, Isus a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? ³ Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” Şi se scandalizau de el. ⁴ Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”. ⁵ Şi nu a putut face acolo nicio minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. ⁶ Şi se mira de necredinţa lor. Apoi, cutreiera satele din jur învăţând.

Cuvântul Domnului