Prea târziu te-am iubit…

Orice plimbare cu un mijloc de transport public ne dă posibilitatea să privim „omul zilelor noastre”. Cu atâta ușurință vedem că trăim printre suflete obosite, printre oameni împovărați. Toți trăim grăbiți, hotărâți să ne facem ziua de mâine mai bună, să rezolvăm astăzi toate problemele. Suntem atât de prinși în activismul nostru cotidian încât nici duminica nu ne mai găsim liniștea, odihna. Ne spunem cu bucurie că suntem oameni liberi, dar de fapt trebuie să recunoaștem că avem prea multe dependențe, prea multe de făcut ca să fim cu adevărat liberi. Astăzi omenirea ne oferă un exemplu de sclavagism modern, un exemplu de om al muncii. Fiecare ne aducem contribuția pentru a crea odată pentru totdeauna „omul care are”. Aspirăm la statutul de „om care are…”. Prin faptele noastre cântăm la unison: „Am casă, am mașină, am bani…”. Însă să nu uităm că versurile zilei de mâine sunt pline de întrebări: Dar suflet am? Dar viață am? Dar liniște am?

Așadar, avem noi pace măcar în această zi de duminică? Avem curajul să renunțăm la preocupările noastre măcar pentru o zi și să ne facem timp pentru a trăi cu sufletul? Cristos ne privește după o săptămână plină de muncă și ne spune: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin”. Cum răsună în inima noastră această chemare a Domnului? Cum ne-am plănuit să ne „odihnim” în această zi? Care sunt „locurile” în care noi ne „odihnim”? Este Cristos în acele locuri?

Numai Cristos cunoaște profunzimea omului. Cristos știe cel mai bine câtă nevoie avem de odină, de pace, de liniștea sufletului. El știe totul despre noi. El vede dincolo de aparențe, dincolo de mulțumirea pe care o afișăm în urma muncilor noastre. Privirea sa pătrunde în sufletul obosit, dezorientat. Nu există cineva care să ne iubească mai mult, care să ne cunoască mai bine. Nu există! El ne vrea binele ca nimeni altul. Iar acest bine se concretizează astăzi în invitația de a reda duminicii demnitatea ei: este ziua Domnului, ziua de odihnă, ziua familiei.

Să rupem lanțurile sclavagismului modern. Să lăsăm măcar pentru o zi grijile și să ne punem sufletul în mâinile Domnului. Să ne lăsăm în această zi îmbrățișați și văzuți de cei dragi. Iar cel care așteaptă cel mai mult să ne vadă și să ne îmbrățișeze în această zi este Dumnezeu.

Reține

Duminica este ziua în care Domnul ne cheamă într-un loc retras ca să ne odihnim și astfel să putem valorifica mai bine timpul săptămânii. Răspunde-i Domnului și sfințește această zi spre bucuria Tatălui și a celor din jurul tău.

Duminică, 19 iulie 2015 

† DUMINICA a 16-a de peste an
Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, calug.
Ier 23,1-6; Ps 22; Ef 2,13-18; Mc 6,30-34

LECTURA I
Voi aduna eu însumi restul oilor mele şi voi pune păstori peste ele.
Citire din cartea profetului Ieremia 23,1-6
Vai de păstorii care fac să piară şi să se împrăştie turma păşunii mele – oracolul Domnul! De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: „Voi împrăştiaţi turma mea, o alungaţi şi nu vă îngrijiţi de ea. Iată, eu vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre – oracolul Domnului! ³ Eu însumi voi aduna restul turmei mele din toate ţările unde le-am alungat, le voi face să se întoarcă la staulul lor, vor fi rodnice şi se vor înmulţi. ⁴Voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” – oracolul Domnului. ⁵ Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege şi va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară! ⁶ În zilele lui, Iuda va fi mântuit şi Israelul va locui în siguranţă. Acesta este numele cu care va fi chemat: „Domnul este dreptatea noastră”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

¹ Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
² el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
^3a îmi înviorează sufletul. R.

^3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

⁵ Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa celor care mă asupresc,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
El este pacea noastră.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,13-18
Fraţilor, acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos. ¹⁴ Căci el este pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura, ¹⁵ legea poruncilor cu prescrierile ei, pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace, ¹⁶ şi să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura. ¹⁷ Venind, el a vestit pacea pentru voi care eraţi departe şi pacea pentru cei care erau aproape, ¹⁸ căci, prin el, amândoi avem acces într-un singur Duh la Tatăl.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Erau ca oile care nu au păstor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34
În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat. ³¹Atunci el le-a spus: „Veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”; pentru că mulţi veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. ³² Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. ³³ Mulţi i-au văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers, deci, pe jos, din toate cetăţile şi, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. ³⁴ Coborând, Isus a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; şi a început să-i înveţe multe.

Cuvântul Domnului