Prea târziu te-am iubit…

Este atât de mare diferența dintre cuvintele și faptele noastre. Toți spunem cel puțin o dată pe zi rugăciunea „Tatăl nostru” și plini de evlavie repetăm cuvintele: „Facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ”. De atâtea ori ardem de dorință de a fi și noi asemenea Sfintei Fecioare, de a spune în orice împrejurare: „Fie mie după cuvântul tău”. Însă nici bine nu ne terminăm rugăciunile și simțim cât de dificilă este trecerea de la „teorie” la practică. Nu suntem suficienți de maturi în credință pentru a vedea chiar și în cel mai mare eșec mâna Domnul care ne călăuzește și „luptă pentru noi”.

Toți cunoaștem, într-o măsură mai mare sau mai mică, gustul eșecului. Nu am reușit chiar tot ce ne-am propus, fie că vorbim de planurile spirituale, sociale, economice etc. Adevărul cunoscut și experimentat de toți este că nu poți trece prin această viață pășind doar din victorie în victorie. Indiferent de forma pe care o îmbracă, eșecul ni se înfățișează, face parte din viața noastră. Însă știm că tocmai în acele momente, mai mult decât oricând, trebuie să ne amintim ceea ce contează cu adevărat pe acest pământ: „împlinirea voinței Tatălui”. Această împlinire ne ajută să evităm eșecul final. Făcând voința Tatălui la sfârșitul vieții vom câștiga cununa învingătorului, vom moșteni viața veșnică oferită de Cristos.

Împlinirea voinței Tatălui nu este doar garanția victoriei finale, ci este siguranța că ceea ce ni se întâmplă este călăuzit de Providență. Dacă nu avem în inimă această dorință de a împlini voința Tatălui, dacă atunci când spunem rugăciunea „Tatăl nostru” nu credem cu adevărat în cuvintele „Facă-se voia ta”, dacă nu ne însușim cuvintele Sfintei Fecioare „Fie mie după cuvântul tău”, atunci cu siguranță tot ceea ce ni se întâmplă și nu făcea parte din planurile noastre vom considera că este un eșec. Însă cine crede cu adevărat și dorește împlinirea voinței Tatălui știe că viața îl poartă tocmai spre acest Tată în care și-a pus încrederea. Cine nu se descurajează în fața planurilor personale eșuate, simte că „Dumnezeu luptă pentru el”, că Domnul este de partea sa. Iar când Domnul e cu noi, cine sau ce ne poate sta împotrivă? Să avem încredere că drumul pe care el ne poartă este cel mai bun, chiar și atunci când trece prin valea de lacrimi.

Reține

Astăzi, când te rogi „Tatăl nostru” fii atent la cuvintele „Facă-se voia ta”. Crede-le! Trăiește-le! Vei simți atunci bucuria de a fi fratele Domnului, sora Domnului. Vei simți bucuria de a fi ființa iubită de Cristos.

Marţi, 21 iulie 2015 

Marti din saptamâna a 16-a de peste an
Sf. Laurentiu din Brindisi, pr. înv. *
Ex 14,21-15,1; Ps Ex 15,8-9.10.12.17; Mt 12,46-50

LECTURA I
Fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat.
Citire din cartea Exodului 14,21-15,1a
În zilele acelea, Moise şi-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat şi apele s-au despărţit. ²² Fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mării pe uscat şi apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. ²³ Egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei, toţi caii lui Faraon, carele lui şi călăreţii lui, până în mijlocul mării.²⁴ La straja dimineţii, Domnul a privit spre tabăra egiptenilor din coloana de nor şi de foc şi a înspăimântat tabăra egiptenilor. ²⁵ A făcut să sară roţile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egiptenii au zis atunci: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egiptenilor!” ²⁶ Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor!” ²⁷ Moise şi-a întins mâna asupra mării şi spre dimineaţă marea s-a întors la locul ei; şi egiptenii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării. ²⁸ Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea lui Faraon, care intraseră după ei în mare; şi n-a rămas nici măcar unul dintre ei. ²⁹ Dar fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării şi apele le-au fost ca un zid la dreapta şi la stânga lor. ³⁰ Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea şi Israel i-a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. ³¹ Israel a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egiptenilor. Poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său. ^15,1aAtunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta:

(Se intonează direct psalmul responsorial, fără a se spune Cuvântul Domnului.)

PSALMUL RESPONSORIAL
Ex 15.8-9.10 şi 12.17 (R.: 1a)
R.: Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

⁸ La suflarea nărilor tale, s-au ridicat apele,
au stat talazurile ca un zid
şi s-au închegat adâncurile în inima mării.
⁹ Duşmanul zicea: „Voi urmări, voi ajunge,
voi împărţi prada şi-mi voi îndestula sufletul de el.
Îmi voi scoate sabia şi mâna mea îi va moşteni!” R.

¹⁰ Tu ai suflat cu suflarea ta:
l-a acoperit marea;
s-au scufundat ca plumbul
în apele profunde. R.

¹² Ţi-ai întins dreapta şi i-a înghiţit pământul.
¹⁷ Tu îi vei duce şi-i vei sădi pe muntele moştenirii tale,
locul în care locuieşti, pe care l-ai făcut tu, Doamne,
un sanctuar, Doamne, pe care l-au întemeiat mâinile tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab
(Aleluia) „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei!”
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,46-50
În acel timp, pe când Isus mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească! ⁴⁷ Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească!” ⁴⁸ Dar el, răspunzând, i-a zis celui care îi vorbise: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” ⁴⁹ Şi, întinzându-şi mâna asupra discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! ⁵⁰Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri, acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.

Cuvântul Domnului