Prea târziu te-am iubit…

Discursul despre suferință nu vrem să facă parte din viața noastră. Nimeni nu iubește suferința, moartea. Nimeni nu se bucură de durere, de boală. Și totuși acestea fac parte din viața noastră. Suferim în corpul nostru, suferim împreună cu cei dragi, suferim pentru cei dragi, suferim pentru cunoscuți și necunoscuți. De ce suferim? Cât să mai suportăm suferințele?

Suferința devine o povară în plus (greu de înțeles) pentru un creștin practicant, pentru cel care se roagă zi de zi, participă la sfânta Liturghie, la sacramente. Cum să-ți explici că deși te rogi și-l iubești pe Dumnezeu și pe aproapele și faci doar binele, totuși suferi?! De ce nu face Dumnezeu un miracol pentru cei care-l iubesc?! De ce nu intervine să-i scape de boală, de suferință, de lacrimi? Este atât de greu să vezi împreună rugăciunea și suferința… Pare inexplicabil!

Și totuși deschidem evanghelia și citim despre Isus Cristos, om adevărat și Dumnezeu adevărat, că după ce s-a rugat le-a spus ucenicilor: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie” (Lc 9,22). Isus se ridică din rugăciune, începe un dialog cu apostolii și le vorbește tocmai despre suferință, despre pătimirile sale, despre ceea ce avea să i se întâmple la Ierusalim. Și nu vorbește despre o simplă suferință, ci despre suferințe „multe”, despre faptul că avea să fie ucis. Iar noi știm că l-au ucis răstignindu-l pe cruce, o suferință groaznică precedată de biciuire, încoronare cu spini, batjocură. Nu este întâmplător că toți evangheliștii folosesc expresia „va trebui să sufere multe” (cf. Mt 16,21; Mc 8,31). A suferit mult… a murit! Iar Cristos, mai mult decât oricine, mai mult decât noi toți, era omul rugăciunii, era omul care a făcut doar bine. În Cristos, care a trăit o viață desăvârșită, s-au întâlnit rugăciunea și suferința și din această întâlnire a izvorât pentru noi viața cea nouă: noi toți am primit har peste har!

Rugăciunea și suferința: o întâlnire misterioasă! Însă înainte de a se întâlni în viața noastră, ele și-au dat întâlnire în viața lui Cristos. Să privim la el și să ne umplem de speranță că împreună cu el vom învia și noi. El nu ne vorbește doar despre suferință și cruce, ci și despre înviere. Și așa cum el a înviat din morți, așa cum el a biruit suferința, răul, moartea, la fel și noi, împreună cu el și prin el, vom birui durerea. Nici suferința, nici răul, nici moartea, nu vor avea ultimul cuvânt, ci viața. Să îmbrățișăm cu toată convingerea această speranță!

Să nu ne descurajăm. Este greu să ne rugăm și totuși să suferim. Însă rugăciunea sădește în inima noastră speranța, o speranță care nu dezamăgește niciodată. Și dacă suferința este grea, dacă crucea este grea de purtat chiar și atunci când ne rugăm, cât de greu trebuie să fie să porți o suferință atunci când nu te rogi?! Suferința fără rugăciunea se transformă în disperare!

O sfântă fecioară Marie, maică îndurerată, roagă-te pentru noi și ajută-ne să ne purtăm crucea suferințelor sprijiniți de harul care vine prin rugăciune. Ajută-ne ca urmând exemplul tău să stăm și noi la picioarele Crucii Fiului tău și să primim de la el tot harul de care avem nevoie pentru a ne purta propria cruce. Amin!

Vineri, 25 septembrie 2015 

Vineri din saptamâna a 25-a de peste an
Ss. Cleofa, ucenicul lui Isus; Sergiu, calug.
Ag 1,15b-2,9; Ps 42; Lc 9,18-22

LECTURA I
Încă puţină vreme şi voi umple de mărire casa aceasta.
Citire din cartea profetului Aggeu 1,15b-2,9
În anul al doilea al lui Darius, regele, în luna a şaptea, în a douăzeci şi una zi a lunii, a fost cuvântul Domnului prin Aggeu, profetul, zicând: ² „Spune-le lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, şi lui Iosue, fiul lui Iehoţadac, marele preot, şi restului poporului: ³ «Cine a rămas dintre voi care a văzut casa aceasta în gloria ei de odinioară? Cum o vedeţi acum? Oare nu este ca un nimic în ochii voştri? ⁴ Acum, fii tare, Zorobabel! – oracolul Domnului; fii tare, Iosue, fiul lui Iehoţadac, marele preot! Fii tare, popor întreg din ţară – oracolul Domnului -, şi lucraţi! Căci eu sunt cu voi – oracolul Domnului Sabaot. ⁵ Cuvântul prin care am încheiat alianţa cu voi când aţi ieşit din Egipt şi Duhul meu rămân în mijlocul vostru. Nu vă temeţi!” ⁶ Căci aşa spune Domnul Sabaot: „Încă puţin şi voi face să se cutremure cerurile şi pământul, marea şi uscatul. ⁷ Voi face să se cutremure toate neamurile; toate neamurile vor aduce lucruri de preţ şi eu voi umple de glorie casa aceasta”, spune Domnul Sabaot. ⁸ „Al meu este argintul şi al meu este aurul – oracolul Domnului Sabaot. ⁹ Gloria acestei case de pe urmă va fi mai mare decât a celei dintâi”, spune Domnul Sabaot. „În locul acesta voi pune pacea” – oracolul Domnului Sabaot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 42(43),1.2.3.4 (R.: cf. 5bc)
R.: Eu nădăjduiesc în Domnul, căci el este Dumnezeul meu!

¹ Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără-mi cauza
în faţa unui popor necredincios,
scapă-mă de omul viclean şi perfid! R.

² Pentru că tu eşti Dumnezeul meu şi locul meu de refugiu.
Pentru ce mă alungi?
Pentru ce trebuie să umblu mâhnit,
oprimat de duşmanii mei? R.

³ Trimite-mi lumina şi adevărul tău!
Ele să mă călăuzească,
să mă ducă la muntele tău cel sfânt şi în lăcaşurile tale! R.

⁴ Voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeul bucuriei şi veseliei mele,
şi te voi lăuda cu harpa,
Dumnezeule, Dumnezeul meu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Cristosul lui Dumnezeu! Fiul Omului trebuie să sufere multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,18-22
În acel timp, pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, Isus i-a întrebat zicând: „Cine spun mulţimile că sunt eu?” ¹⁹ Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul”, alţii «Ilie”, iar alţii că «a înviat unul dintre profeţii cei vechi»”. ²⁰ El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!” ²¹ Dar el le-a interzis cu stricteţe să spună aceasta cuiva, ²² zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie”.

Cuvântul Domnului