Prea târziu te-am iubit…

Apă şi Duh

Isus a venit la Ioan şi a primit de la el botezul. Ce eveniment vrednic de admiraţie! Fluviul infinit, care bucură cetatea lui Dumnezeu, este spălat de câteva pică­turi de apă. Izvorul de necuprins, din care ţâşneşte viaţa pentru toţi oamenii şi care nu are sfârşit, este acoperit de o apă mică şi trecătoare.
Cel care este prezent pretutindeni şi nicăieri nu este absent, cel pe care îngerii nu-l pot înţelege şi pe care oamenii nu-l pot vedea vine la botez pentru că aşa i-a plăcut. Şi iată, cerurile s-au deschis şi s-a auzit un glas care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea” (Mt 3,17).
Cel iubit dă naştere iubirii şi lumina imaterială face să se nască lumina de nepătruns. Acesta este cel care a fost numit „fiul lui Iosif”, dar este „Fiul meu unul-născut”, după natura divină.
Acesta este Fiul meu cel iubit: îndură foamea cel care hrăneşte mii de oameni; este răpus de oboseală cel care le dă odihnă celor obosiţi; nu are unde să-şi plece capul cel care le ţine pe toate în mâna sa; suferă cel care vindecă orice suferinţă; este bătut cu pumnii cel care dă lumii libertatea; este străpuns în coastă cel care reface coasta lui Adam.
Vă rog însă, ascultaţi-mă cu atenţie: vreau să mă întorc la izvorul vieţii şi să contemplu izvorul de unde vin vindecările.
Tatăl nemuririi l-a trimis în lume pe Fiul şi Cuvântul său nemuritor. Acesta a venit la oameni ca să-i spele în apă şi Duh şi, ca să-i renască la viaţa nemuritoare a sufletului şi a trupului, a suflat în noi un duh de viaţă şi ne-a îmbrăcat cu o armură incoruptibilă.
Aşadar, dacă omul a devenit nemuritor, atunci el va fi şi dumnezeu. Şi dacă prin apă şi Duh Sfânt a devenit dumnezeu, după ce a primit a doua naştere prin Botez, el va fi şi moştenitor împreună cu Cristos, după învi­erea din morţi.
De aceea, eu proclam asemenea unui crainic: Veniţi, toate triburile şi popoarele, la nemurirea Botezului. Această apă unită cu Duhul este cea care irigă para­disul, dă rodnicie pământului, face să crească plantele, dă viaţă animalelor şi, pentru a spune pe scurt, este apa prin care omul renăscut primeşte viaţa, este apa în care a fost botezat Cristos, este apa peste care Duhul Sfânt a coborât sub chip de porumbel.
Cine coboară cu credinţă în această baie a naşterii din nou renunţă la diavol şi se uneşte cu Cristos; se des­parte de duşman şi mărturiseşte că Cristos este Dum­nezeu; se dezbracă de sclavie şi îmbracă înfierea; iese din baia Botezului strălucitor ca soarele şi răspândind razele dreptăţii; şi, ceea ce este şi mai mult, revine ca fiu al lui Dumnezeu şi moştenitor împreună cu Cristos.
Lui să-i fie slavă şi putere, împreună cu Duhul Sfânt cel bun şi dătător de viaţă, acum şi totdeauna şi în vecii vecilor. Amin

Din Predica despre sfânta Teofanie atribuită sfântului Hipolit, preot
(Nr. 2.6-8.10: PG 10, 854.858-859.862)