| Deșertăciunea deșertăciunilor – spune Qohelet – |
| deșertăciunea deșertăciunilor, |
| toate sunt deșertăciuni! |
| 3 Ce folos are omul din toată truda lui |
| cu care trudește sub soare? |
| 4 O generație trece, o generație vine, |
| dar pământul rămâne mereu. |
| 5 Soarele răsare, soarele apune, |
| tânjește spre locul de unde va răsări. |
| 6 Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord, |
| se învârte și înconjoară |
| și se întoarce vântul pe circuitul său. |
| 7 Toate râurile curg spre mare, și marea nu se umple: |
| spre locurile de unde râurile curg, acolo se întorc ca să curgă. |
| 8 Toate lucrurile se frământă, |
| și niciun om nu poate să spună [de ce]; |
| ochiul nu se satură să vadă |
| și urechea nu se umple cu ceea ce aude. |
| 9 Ceea ce a fost va mai fi |
| și ceea ce s-a făcut se va mai face: |
| nu este nimic nou sub soare. |
| 10 Ar putea fi un lucru despre care să se spună: |
| „Iată, acesta este nou!”, |
| dar el a fost deja în vremurile care au fost înaintea noastră. |
| 11 Nu este amintire despre cele care au fost mai înainte |
| și nici nu va fi amintire despre cele care vor fi la sfârșit |
| la cei care vor fi după. |
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu