Prea târziu te-am iubit…

Alături de toate adevărurile credinţei şi alte teologilor despre existenţa îngerilor, argumentate prin Sfânta Scriptură şi sfânta tradiţie, se face uneori simţită o contestaţie în lumea noastră: este contestată existenţa îngerului păzitor. Pentru o lume care fuge de lumină, care nu face adevărul şi care-l refuză deseori pe celălalt preferând egoismul singurătăţii şi al izolării, existenţa unui „personaj” bun, mereu alături, imposibil de îndepărtat şi care îşi exercită şi puterea de a arăta cum trebuia să fie făcut ceva ce deja a fost făcut (rău!), este incomodă, chiar enervantă.

În cazul în care nu se verifică această ipoteză a disconfortului existenţial creat de un înger mereu aproape, se poate întâmpla să se recurgă la evacuarea îngerului păzitor din existenţa cotidiană prin apel la ne-înţelegere şi ne-cunoaştere: nu-i este înţeleasă nici fiinţa, nici prezenţa, nici scopul, şi atunci e declarat ca inexistent sau inutil. Bineînţeles, că această soluţie de a elimina…