Astăzi trebuie să ne purtăm mâna spre piept, să ne atingem, să ne dezmierdăm inima şi să ne spunem: „Inimă, linişteşte-te! Linişteşte-te în Cristos. Domnul este cu tine. Domnul este ajutorul tău! Linişteşte-te inimă în Cristos”.
„Linişteşte-mi inima în Cristos”, spune apostolul astăzi şi împreună cu el cerem şi noi acest har. Vrem ca inima noastră să fie liniştită. Vrem să dispară din viaţa noastră teama şi neliniştea, disperarea şi neîncrederea, nesiguranţa şi compromisul. Aceasta este rugăciunea pe care astăzi o înălţăm cu întreaga Biserică: „Doamne, linişteşte inima noastră în tine”.
În fiecare zi suntem asaltaţi de suferinţe spirituale şi trupeşti care ne încearcă pe noi sau pe cei dragi ai noştri. Stă cumva în caracterul nostru să ne revoltăm şi să ridicăm pumnul către cer sau către aproapele şi să strigăm: „De ce? De ce mi se întâmplă tocmai mie?” Însă astăzi vrem să ne împotrivim acestei slăbiciuni şi în loc să ridicăm pumnul şi vocea, ne împreunăm mâinile şi ne plecăm capul şi ne rugăm spunând: „Doamne, linişteşte-ne inima”.
În faţa lipsurilor şi a neputinţelor ne descurajăm. Ne lăsăm pradă viciilor, crezând că păcatul…
Vezi articolul original 884 de cuvinte mai mult
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu