Fiecare om poartă în ființa sa bătălii dure despre care nu știm nimic…

Cât de buni și delicați am fi unii cu alții dacă am înțelege că fiecare om poartă în ființa sa bătălii dure, lupte despre nu știm nimic. Fiecare se confruntă cu un întuneric despre care (uneori!) nici măcar nu are cu cine vorbi…

Așadar înainte de a critica, bârfi, trânti, exclude, evita, desființa o persoană, să ne amintim că nu știm nimic despre marile sale bătălii interioare, mai ales despre acele lupte pe care le-a pierdut și care încă sângerează!

Cât de adevărat este că dacă fiecare om ar avea scrisă pe frunte suferința proprie nu ar mai exista invidie, răutate, plângeri!

Poate că privind spre încercările prin care trec cei de lângă vom reuși să-i iertăm mai ușor atunci când ne uită, când nu au timp pentru noi… Atunci când noi ne simțim părăsiți, acele momente în care ne uită (sau ne simțim uitați!),  sunt de multe ori folosite de ei tocmai pentru a supraviețui! Habar nu avem de disperarea din inima lor! Uităm atât de des de adâncimile unui suflet, de întunericul în care poate fi cuprins, de spaimele care-l împresoară!

Să fim mai buni, mai înțelegători și să purtăm speranță și milostivire!

Isus spune și astăzi: „Mergeți și învățați ce înseamnă: Îndurare vreau și nu jertfă… Dacă ați ști ce înseamnă: Îndurare vreau și nu jertfă, nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați”… (cf. Mt 9,13; 12,7).