Prea târziu te-am iubit…
Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)
Lună: ianuarie 2018
-
Intrăm uneori în biserică așa cum intră și trece un tren prin gară fară să oprească. Face doar mult zgomot, mult curent… Așa și noi, uneori nici măcar nu ne dăm seama de „gălăgia” interioară pe care o purtăm în casa Domnului. Accelerăm în prezența lui Dumnezeu și facem și mai mult zgomot, în loc…
-
După ce mulți (ucenici vrednici!) s-au trudit să elibereze un singur om (nu o țară întreagă!) de diavol, de un duh mut care-l trântea la pământ (așa cum mulți dau de pământ și cu Patria noastră!), Isus intervine și-i ajută/învață/mustră, alungând diavolul și zicându-le (ucenilor și nouă): „Acest soi de diavol nu poate fi scos…
-
„Ce faci aici?”, răsună și pentru noi atunci când ne lăsăm învăluiți de acel „sunet de liniște adâncă”. Provocatoarea întrebare ne răscolește mintea și inima, îndeletnicirile și prieteniile, familia și casa. Fericiți suntem dacă oricând putem răspunde împreună cu Ilie: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot”! (cf. 1Rg 19,12-14) Există o poveste despre…
Prea târziu te-am iubit... 