Să ne rugăm ca toate bisericile să fie în primul rând case de rugăciune, locul în care Dumnezeu şi omul se întâlnesc în tăcere şi adoraţie, biserici pline de oameni veniţi să vadă „casa lui Dumnezeu și poarta cerului” (cf. Gen 28,17).
Nu cred că este preot, ba chiar mai mult, nu cred că există un creștin care să nu fi fost cel puțin o dată cuprins de zel pentru evanghelie, pentru Cristos, pentru Biserică și în acea clipă de credință pură – da, clipă, pentru că atât rezistăm în slăbiciunea noastră! – să nu și-l fi dorit pe Isus cu biciul în mână, intrând în biserică și purificând-o, intrând în biserică și strigând: „Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari”. Vrem o biserică purificată! Vrem ca Biserica să fie cu adevărat Templul lui Dumnezeu, casa sa. Însă pentru aceasta trebuie să facem mai întâi din viața noastră, din trupul nostru o locuință plăcută pentru el. Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, și Dumnezeu…
Vezi articolul original 821 de cuvinte mai mult
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu