De ce această risipă pentru o consolare de o clipă?

Nu ai cum să nu te întrebi: de ce să risipești sămânța pe locuri din care știi că nu vei culege nimic? De ce să „amăgești” un teren infertil? De ce să investești pentru „roade de o clipă”? Numai Dumnezeu știe, pentru că numai el este atât de bun, risipitor de bun. El mereu dă boierește, cum spunea părintele Steinhardt. Așadar, poate face aceasta știind că unii oameni au în viața lor grea, plină de lipsuri, plină de dureri, doar această secundă de consolare: o clipă când ajută o altă ființă, o clipă când au rădăcini, o clipă când au floare… Dumnezeu știe că merită această risipă ca să consolezi, fie și măcar o clipă, ceea ce pare sau chiar este pierdut. Dumnezeu știe ce înseamnă consolarea de o clipă: un tâlhar l-a consolat o clipă pe cruce, în momentele cele mai grele. Și i-a dat ceea ce nu rodise toată viața: Paradisul

(cfr. Mc 4,1-20; Lc 23, 39-43)