Dumnezeu nu se răzgândește și nu are rost să ne amăgim: el rămâne mereu de partea celor mici, marginalizați, respinși, maltratați, suferinzi. El rămâne mereu de partea familiei și inima lui Isus este împăcare pentru păcatele noastre comise împotriva familiei și a celor mici.

Domnul nu se răzgândește. El rămâne de partea celor mici, de partea copiilor refuzați, abandonați, avortați, abuzați. Dumnezeu stă alături de cei care suferă pe nedrept, de cei care nu au acces la educație, la hrană, la sănătate, la familie. El este prezent ca „un sunet de liniște adâncă”: cuprinde inima celui suferind.

Domnul rămâne de partea femeilor care sunt maltratate în propria casă tocmai de oamenii care ar fi trebuit să le protejeze. Domnul stă alături de femeile părăsite sau alungate, lovite sau abuzate, bolnave sau sărace, lipsite de cele necesare pentru ele și pentru copiii lor. Domnul stă alături de femeia uitată de propriul copil.

Domnul rămâne de partea bărbaților părăsiți, de partea celor care își cresc singuri și cu responsabilitate fiii. Dumnezeu rămâne de partea bărbaților bolnavi și uitați de propria familie, de proprii copii, de nepoți, de rude. Domnul stă alături de cei bătrâni și singuri și-i sprijină cu harul său.

Dumnezeu rămâne neclintit alături de familie, alături de bărbatul și femeia care, prin legământ matrimonial, stabilesc între ei o comunitate a întregii vieți, legământ rânduit prin caracterul său natural spre binele soților și spre nașterea și educarea copiilor (CDC, can. 1055). Domnul stă neclintit alături de familia care astăzi este disprețuită și deformată, marginalizată și ridiculizată. 

Lumea se schimbă, se răzgândește, se plictisește. Dumnezeu niciodată: el este și rămâne același ieri, astăzi și în veci (Evr 13,8). El este mereu de partea celor mici și suferinzi, de partea celor de la periferiile societății și ale existenței. Iar dacă vrem să-l întâlnim și să-l slujim pe acest Dumnezeu să stăm și noi de partea celor mici, suferinzi, de partea orfanilor și a văduvelor, de partea săracilor care imploră ajutor, de partea celor maltratați și părăsiți. Să ieșim în întâmpinarea celor mici, să ne mișcăm inima și viața spre ei. Să ne folosim brațele pentru a alina suferința celor părăsiți și bolnavi. Să folosim tot ceea ce suntem și avem pentru a umple golurile lăsate de foamete, de ură, de război, de păcat, de lipsa educației, de divorțuri, de avorturi, de eutanasie, de violența asupra copiilor și asupra femeilor, de abuzul celor lipsiți de apărare, de moarte, de lipsa principiilor, de lipsa lui Dumnezeu, de lipsa iubirii. Să nu ne închidem inima și ochii în fața suferinței, în fața prezenței lui Isus cel sărac. Același Dumnezeu care ne așteaptă și ni se dăruiește în sfânta Taină, același Dumnezeu care ne vorbește în Sfânta Scriptură, fix același ne așteaptă astăzi, acum, să-l cunoaștem și să-l slujim cu fidelitate în cei mici și suferinzi, în cei uitați și marginalizați, în frații săi (Mt 25,31-46).

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,27-32
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» ²⁸ Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. ²⁹ Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! ³⁰ Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! ³¹ S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!» ³² Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată comite adulter”.

Cuvântul Domnului