Noi ce facem concret zilele acestea pentru o lume mai bună, mai pacifică, mai prietenoasă? Desăvârșirea propusă de Isus Cristos este suficientă pentru o lume mai bună. Însă cât din această perfecțiune Evanghelică face parte din viața noastră? Cât iubim? Cât iertăm? Cât dăruim? Cât spațiu oferim celuilalt?
Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea învăța: „Pentru orice om este valabilă chemarea lui Cristos la convertirea de la un comportament dăunător și de la violența pe care o simte mereu în trupul său. Nu există nici un om care să nu aibă nevoie să fie eliberat de Cristos, deoarece nu există nici unul care să nu fie, într-o formă mai mică sau mai mare, prizonierul pasiunilor sale”.
Suntem prizonieri ai pornirilor noastre și din cauză că nu stă în firea noastră să punem iubirea mai presus de dreptate, evanghelia mai presus de legea talionului. Reușim cu greu să ne controlăm pentru a nu ne lăsa pradă răzbunării, impulsului de a-l „lovi” pe cel care ne „lovește”. Iertarea sau, și mai mult, „întoarcerea celuilalt obraz” nu este un gest pe care îl facem cu ușurință, spontan. Dimpotrivă, de cele mai multe ori suntem tentați să întoarcem răul celor care ne fac rău. Este suficient să ne revizuim viața din ultimul timp pentru a vedea de câte ori am reușit să întoarcem și celălalt obraz și de câte ori ne-am lăsat pradă impulsului de răzbunare. Reușim noi să punem iubirea mai presus de dreptate, iertarea mai presus de răzbunare, generozitatea mai presus de avariție? Cât și cum reușim noi să trăim evanghelia?
De fapt, prin fragmentul evanghelic de astăzi Cristos ne invită să trăim un mod de viață care ne poartă spre desăvârșire, un mod contrar nedreptății săvârșite de regina Isabela. Ispita puterii și a dispunerii de celălalt care este mai slab decât noi persistă în viața noastră. Demonul minciunii și al răutății nu își găsește tihnă până nu ne seduce și nu ne atrage în mrejele sale. Trebuie să fim conștienți că atât timp cât vom trăi pe acest pământ, Diavolul va continua să ne întindă curse pentru a ne ridica împotriva fratelui nostru creat după chipul și asemănarea Domnului. Iar Isus tocmai asupra acestui punct ne atrage atenția: trebuie să-i tratăm pe ceilalți – fie că sunt săraci, fie că sunt violenți, fie că sunt în orice mod posibil – ca pe frații noștri, ca pe fii ai aceluiași Tată ceresc. Așa cum Domnul se îngrijește de noi cu bunătate și nu ne pedepsește după fărădelegile noastre, deși ne comportăm rău cu el, la fel și noi trebuie să fim plini de iubire față de frații noștri.Inima lui Isus, răbdătoare și de mare milă, miluiește-ne pe noi. Îndură-te de noi și ajută-ne să înțelegem că a fi creștin înseamnă: să te apropii de celălalt cu inima deschisă, chiar și atunci când el nu vrea să se apropie de tine sau nu știe cum să se apropie; să fii bun cu cel care este rău cu tine și te persecută; să iubești chiar și atunci când nu ești iubit; să fii răbdător și milostiv cu toți oamenii, așa cum Dumnezeu este cu tine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,38-42
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!» 39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! 40 Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia, 41 iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de paşi, mergi cu el două! 42 Celui care îţi cere dă-i şi celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele!”
Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu