Diavolul e un sărac invidios și mincinos. Iar bogăția nu e păcat automat, după cum nici sărăcia virtute. Contează atitudinea în fața banilor: cum îi folosim când îi avem, cum îi dorim când ne lipsesc, cum îi procurăm, cum privim bogăția sau sărăcia aproapelui.
Adevăratele virtuți nu vin din sărăcie sau din bogăție, ci din inima care trăiește în pace cu sine, cu aproapele și cu Dumnezeu. De fapt, trebuie să-l mulțumim în primul rând pe Dumnezeu și atunci vom vedea cum în jurul nostru oamenii vor respira liniștiți. Dacă suntem mereu în pace cu Dumnezeu, dacă Dumnezeu e mulțumit cu noi, devenim binecuvântare, pace și fericire pentru omenire, pentru aproapele, pentru cei din casa noastră.
Cred că mulți am experimentat imposibilitatea de a sluji Domnului și bogățiilor în același timp. Când ne-am pus încrederea în bogății, ne-am pierdut liniștea inimii și am fost cuprinși de teamă în fața viitorului: suntem nemulțumiți cu ceea ce avem și vrem mai mult. Și cu toate acestea, continuăm să ne amăgim și să încercăm să slujim mamonei și – din când în când – lui Dumnezeu. Ce ne împinge la o slujire dublă/duplicitară sortită mereu eșecului? De ce ne risipim energiile și ne împrăștiem sufletul în goana după bogății?
Uneori spunem că facem totul pentru a scăpa de „grija zilei de mâine”, pentru că ne temem în fața viitorului. Pe noi nu ne liniștește cuvântul lui Cristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi”.
În fața viitorului nesigur și a lipsurilor se instalează în inima noastră frica: dacă Dumnezeu ne-a uitat? Dacă Dumnezeu nu face nimic pentru noi? Dacă… Și plini de teamă, începem să ne agităm și să încercăm imposibilul: să trăim fericiți cu inima împărțită.
Privind viața noastră în lumina Evangheliei, înțelegem că alegerea de a-l sluji pe Domnul trebuie făcută cu o inimă de copil, cu inimă dezinteresată: tot ce ne dorim atunci când îl alegem pe Dumnezeu este fericirea veșnică. Să nu ne temem să lepădăm din viața noastră orice alt interes. Să-l alegem pe Domnul liberi și dezinteresați, cuprinși de bucuria unui copil care-și îmbrățișează tatăl. Da, când îl alegem pe Domnul, alegem să ne iubim Tatăl care, înainte de a-l alege noi, ne-a ales și ne-a iubit și ne-a primit în marea sa familie: „Dumnezeu ne-a ales în Cristos mai înainte de întemeierea lumii… mai înainte rânduindu-ne spre înfiere” (Ef 1, 4.5). Am fost aleși, suntem iubiți și dragostea lui Dumnezeu ne dă curajul să reînnoim alegerea noastră de a-l sluji pe Domnul.
Adevărul este că noi nu avem de ales între Dumnezeu și bogății, ci între Dumnezeu și nimic, pentru că Dumnezeu e totul. El nu poate fi o opțiune, pentru că el este originea și centrul vieții noastre.
Inima lui Isus, regele și centrul tuturor inimilor, să se îndure de noi și să ne dăruiască harul de a-l pune mereu pe Dumnezeu în centrul vieții și inimii noastre.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,24-34
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei. 25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale? 28 Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiţi? Observaţi cum cresc crinii de pe câmp: nu trudesc şi nu ţes. 29 Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 30Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă? 31 Deci, nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! 32 Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. 33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! 34 Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei”.
Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu