Prea târziu te-am iubit…

Cei care încearcă să se angajeze sau să înceapă o colaborare cu o instituție trebuie să răspundă, printre altele, și la această întrebare: „Cine vă recomandă?”. Altfel spus, avem nevoie de scrisori de recomandare pentru a fi primiți în anumite posturi. Putem transfera acest cadru al interviului pentru angajare, la un cadru pe care îl vom trăi toți: momentul prezentării la judecata finală. În acel moment vom avea nevoie de o „scrisoare de recomandare” pentru a fi primiți în împărăția Tatălui. Iar scrisorile noastre de recomandare sunt faptele pe care le-am făcut, roadele pe care le-am adus în această lume: „După roadele lor îi veți recunoaște”. Ce spun roadele noastre despre noi? Când ne-am analizat ultima dată în mod serios asupra faptelor pe care le săvârșim ca să vedem dacă într-adevăr suntem pe calea cea bună?

„După roadele lor îi veţi recunoaşte”, atât pe cei buni, cât și pe cei răi, atât pe cei sfinți, cât și pe profeţii falşi care vin la noi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori. Noi înșine suntem catalogați în funcție de roadele pe care le purtăm în mijlocul oamenilor și în Biserică. Ce fel de „pom” suntem: bun sau rău? Aducem roade bune sau vom fi „tăiați şi aruncați în foc”? 

Plecând de la învățătura Domnului, Biserica ne cere să avem mereu în viața noastră atât faptele de milostenie trupească, precum și faptele de milostenie sufletească. Mulți dintre noi nici nu ne mai amintim de la catehism aceste fapte. Avem astăzi ocazia să le recapitulăm și să vedem în ce măsură ele sunt prezente în viața noastră și totodată ce fel de roade producem noi.

Faptele de milostenie sufletească sunt cele care se îndreaptă către sufletul aproapelui nostru. Acestea sunt: a sfătui pe cei ce sunt în îndoială; a învăța pe cei neștiutori; a dojeni pe cei păcătoși; a mângâia pe cei mâhniți; a ierta celor ce ne-au supărat; a suferi cu răbdare nedreptatea; a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți. Faptele de milostenie trupească sunt cele pe care le săvârșim față de aproapele, atunci când îl ajutăm în suferințele sau nevoile sale trupești. Acestea sunt: a da de mâncare celor flămânzi; a da de băut celor însetați; a îmbrăca pe cei goi; a adăposti pe străini; a vizita pe cei bolnavi; a vizita pe cei închiși; a îngropa pe cei morți. Acestea sunt faptele care aduc adevărate roade și după care putem fi recunoscuți ca adevărați creștini. Fac ele parte din viața noastră?

Dacă am primit cuvântul Domnului, dacă l-am ascultat și l-am meditat, însă când ne cercetăm cugetul nu găsim în viața noastră aceste fapte și roadele lor, atunci ne aflăm printre cei pe care Domnul îi numește profeți falși „care vin îmbrăcați în piei de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori”. 

„Un pom bun nu poate să facă fructe rele, niciun pom rău să facă fructe bune”. Ce fel de pom suntem? Ce roade producem?

Inima lui Isus, jertfa păcătoșilor, îndură-te de noi și fă din inima noastră un pom roditor de speranță!

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! ¹⁶ După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? ¹⁷ La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. ¹⁸Un pom bun nu poate să facă fructe rele, niciun pom rău să facă fructe bune. ¹⁹ Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte”.

Cuvântul Domnului