Printre multele obsesii pe care le-a dezvoltat timpul postmodern este și „mania de a construi”. Iar dacă nu avem ceva de construit sau nu avem fondurile necesare pentru o nouă construcție, încercăm să facem măcar o renovare. Este adevărat că unele construcții sunt necesare, însă la fel de adevărat este că unele nu doar că nu erau necesare, dar nici măcar nu au fost făcute sau refăcute bine. Am învățat să construim case, blocuri, școli, spitale, biserici în toate formele posibile. Ne-am ridicat clădiri care „zgârie cerul” și ne mândrim cu ele, însă suntem restanțieri la construcția propriului suflet. Ne-am construit casele pe stâncă, dar ne-am lăsat sufletele pe nisip. Prea des ne amăgim cu un „Doamne-Doamne” spus în grabă și fără inimă, crezând că astfel ne trăim credința.

Creștinismul înseamnă un mod de viață exigent, înseamnă trudă, înseamnă consolidare zilnică, înseamnă pregătire continuă pentru înfruntarea intemperiilor, înseamnă înțelepciune dobândită prin trăirea Evangheliei. Cel care este cu adevărat ucenicul lui Cristos știe să evite două pericole. Primul este acela de a crede că suntem capabili să facem proiecte pentru a evita furtunile. Este genul de om care își spune: „Casa mea este în siguranță. Eu am ales acest loc în care casa mea nu poate fi atinsă de vânturi sau de ploi”. Nimic mai amăgitor. Cristos spune clar că furtuna va veni și peste casa clădită pe stâncă și peste casa clădită pe nisip. Furtunile fac parte din viața fiecărei „case”, a fiecărui creștin. Este imposibilă o viață autentică fără confruntarea cu „vântul și ploile”. Însă doar cei care își consolidează casa pe stâncă, pe adevărul Evangheliei, vor rezista.

Iar cel de-al doilea pericol de evitat este cel al omului care construiește cu frică. Sunt oameni care trăiesc mereu cu această teamă: „Ce mă voi face când va veni furtuna? Cum să mă pregătesc cel mai bine pentru momentul când peste mine se vor abate ploi și vânturi?” Trăiesc înspăimântați în fața unui viitor pe care îl văd doar în negru, încât uită să fructifice prezentul și să-și termine la timp construcția. De tema furtunilor pe care și le imaginează mari și iminente, modifică mereu proiectele, demolează și reconstruiesc, renovează și redecorează, trăind mereu într-o casă neterminată.

Care este starea noastră de „creștini constructori”? Care este situația casei noastre, a credinței noastre, a sufletului nostru? Suntem pregătiți pentru următoarea furtună? Este Cristos stânca noastră? Este Evanghelia fundamentul operelor noastre?

Ascultarea, meditarea și împlinirea cuvântului lui Dumnezeu este cea mai frumoasă rugăciune și cea mai solidă temelie pentru viața de credință. Doar ceea ce zidește Dumnezeu are tărie și statornicie și este cu neputință de zdruncinat.

Inima lui Isus, chivotul celui preaînalt, miluiește-ne pe noi și ajută-ne să ne construim și să ne consolidăm credința prin rugăciune și fapte de milostenie. Dă-ne harul ca inima noastră să fie un chivot plăcut lui Dumnezeu.

---

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21-29
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. ²² Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit, nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?» ²³ Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, cei care săvârşiţi nelegiuirea!» ²⁴ Aşadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu omul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă. ²⁵ A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă. ²⁶ Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi nu le împlineşte va fi asemenea cu bărbatul necugetat care şi-a construit casa pe nisip. ²⁷ A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”. ²⁸ Când a terminat Isus aceste cuvinte, mulţimile au fost cuprinse de uimire pentru învăţătura lui, ²⁹ deoarece el învăţa ca unul care are autoritate, şi nu în felul cărturarilor lor.

Cuvântul Domnului