Prea târziu te-am iubit…

Viaţa credincioşilor tăi, Doamne,
se schimbă, dar nu se pierde!

Mulțumesc, sfinte Părinte, pentru dragostea față de cei suferinzi, singuri, uitați. Dumnezeu să-ți răsplăteacă iubirea față de cei din urmă, față de marginalizații vieții și ai societății. Milostivirea divină predicată zilnic să te primească în Paradis!

Să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru pentru toate harurile pe care le-am primit în acești 12 ani de pontificat:
„Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este
să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul,
ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu,
prin Domnul nostru Isus Cristos.
În el ne-a strălucit speranţa învierii fericite,
astfel încât pe noi, cei întristaţi de certitudinea morţii,
să ne mângâie făgăduinţa nemuririi viitoare.
Căci viaţa credincioşilor tăi, Doamne,
se schimbă, dar nu se pierde,
şi, după destrămarea nestatornicei locuinţe pământeşti,
le este pregătit un lăcaş veşnic în ceruri”.