Prea târziu te-am iubit…

Singurătatea neînțeleasă,
neasumată și lipsită de comuniune,
creează dezordini
și contrazice cuvântul lui Dumnezeu:
„Nu e bine ca omul să fie singur”.
Cristos este formă desăvârșită a singurătății in comuniune divina si umana.

(cfr. In 6,1-15; Gen 2,18)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. ² Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. ³ Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. ⁴ Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵ Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” ⁶ Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. ⁸ Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: ⁹ „Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” ¹⁰ Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. ¹¹Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. ¹²Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” ¹³Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. ¹⁴ Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” ¹⁵ Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Cuvântul Domnului