Prea târziu te-am iubit…

Tânjim după ceea ce ne lipsește 
uitând cât de important și binefăcător 
este ceea ce avem.

Cercetarea cugetului și momentele de meditație
ne ajută să ne descoperim calitățile
și să conștientizăm cât de mult investește Dumnezeu în noi.
Prin Cristos,
puținul nostru,
pus în slujirea aproapelui,
devine belșug, binecuvântare.

(cfr. Mt14,13-21)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,13-21
În acel timp, când a auzit Isus despre moartea lui Ioan Botezătorul, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile l-au urmat pe jos din cetăţi. ¹⁴ Coborând, Isus a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. ¹⁵ La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor, ca, mergând prin sate, să-şi cumpere de mâncare!” ¹⁶ Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!” ¹⁷ Ei însă i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. ¹⁸ Atunci le-a zis: „Aduceţi-mi-le aici!” ¹⁹ Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. ²⁰ Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi, au strâns douăsprezece coşuri pline. ²¹ Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Cuvântul Domnului