Prea târziu te-am iubit…

Prezența lui Cristos transformă odihna și locurile noastre de vacanță.
Câtă pace și fericire pe muntele unde vorbește Dumnezeu cu omul.
Cât calm în marea peste care pășește Cristos ca să ne salveze.

(cfr. Mt 14, 22-36)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-36În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. ²³ După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. ²⁴ Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. ²⁵Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. ²⁶ Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă, şi, de frică, au început să strige. ²⁷ Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” ²⁸ Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” ²⁹ El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. ³⁰ Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” ³¹ Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” ³² Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, ³³ iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!” ³⁴ După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret. ³⁵ Când l-au recunoscut, oamenii din ţinutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea şi i-au adus la el pe toţi bolnavii. ³⁶ Îi cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.