Prea târziu te-am iubit…

De două mii de ani,
omul este stăpânit de aceeași mândrie,
cade în aceleași greșeli și păcate.
Nu-și găsește fericirea, liniștea, locul,
pentru că nu învață nici din istorie,
nici din propriile greșeli.

(cfr. Lc 14,1.7-14)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-14
Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. ⁷ Văzând cum îşi alegeau locurile dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: ⁸ „Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai de seamă decât tine ⁹ şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!» Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. ¹⁰ Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!»; şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! ¹¹ Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”. ¹² Iar celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau un ospăţ, nu-i invita pe prieteni, nici pe fraţi, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi asta să-ţi fie răsplata! ¹³ Dimpotrivă, când dai o masă, invită-i pe cei săraci, infirmi, şchiopi, orbi ¹⁴ şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi!” 

Cuvântul Domnului