Prea târziu te-am iubit…

Unii pleacă de acasă și din viețile oamenilor trântind ușile,
fulgerând ca Satana căzând din cer.
Alții tânjesc după „acasă”,
după oameni,
după tresăltări de bucuria revederii.
„Acasă” și aproapele sunt măsura sufletului.

(cfr. Lc 10,17-24)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,17-24
În acel timp, întorcându-se cu bucurie cei şaptezeci şi doi, i-au spus lui Isus: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău”. ¹⁸ El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. ¹⁹ Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului şi nimic nu vă va dăuna! ²⁰ Totuşi nu vă bucuraţi pentru aceasta – pentru că vi se supun duhurile -, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!” ²¹ În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. ²² Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. ²³ Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, ²⁴ căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit!”

Cuvântul Domnului