Prea târziu te-am iubit…

La început era Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu
şi Cuvântul era Dumnezeu. 
Acesta era la început la Dumnezeu. 
Toate au luat fiinţă prin el
şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 
În el era viaţa
şi viaţa era lumina oamenilor, 
iar lumina în întuneric luminează,
dar întunericul nu a cuprins-o. 

A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 
Acesta a venit spre mărturie,
ca să dea mărturie despre lumină,
pentru ca toţi să creadă prin el. 
Nu era el lumina,
ci a venit să dea mărturie despre lumină. 

Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. 
Era în lume
şi lumea a luat fiinţă prin el,
dar lumea nu l-a cunoscut. 
A venit la ai săi,
dar ai săi nu l-au primit. 
Însă celor care l-au primit,
celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 
care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului,
ci din Dumnezeu s-au născut. 

Şi Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr. 

Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând:
„Acesta era cel despre care v-am spus:
«Cel care vine după mine a fost înaintea mea
pentru că era mai înainte de mine»”. 

Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 
Pentru că Legea a fost dată prin Moise,
harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 
Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
Fiul unic al lui Dumnezeu,
cel care este spre pieptul Tatălui,
el l-a revelat.

Din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18