Prea târziu te-am iubit…
Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi! (cf. Mt 23,8-12)
Categorie: Evanghelia după Ioan
-
Când am citit evanghelia zilei şi am ajuns la versetul: „Am plecat de la Tatăl şi am venit în lume; acum părăsesc lumea şi mă duc la Tatăl” (In 16,28) am simţit parcă o satisfacţie în cuvântul lui Isus: „mă întorc la Tatăl”. E ca şi cum abia aştepta, ca şi cum s-ar fi săturat…
-
De multe ori am impresia că doar o parte a Evangheliei se împlineşte: „Veţi plânge, veţi suspina, vă veţi întrista” (In 16,20). Sau chiar dacă nu se împlineşte doar această parte, ea e una cu care ne întâlnim mult mai des: plânsetele fac să curgă râuri nesătule de lacrimile durerii; suspinele spulberă zeci de linişti…
-
De la sfânta Liturghie de dimineaţă am plecat cu acest gând: „Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus” (In 14,25-26). Şi mă tot gândeam, venind spre cameră, cum simţim această mângâietoare prezenţă a Duhului Sfânt în viaţa…
Prea târziu te-am iubit... 