Predică în prima duminică din Advent, 28 noiembrie 2010
(Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină – Iaşi, ora 18:00)

CUVÂNTUL DOMNULUI

LECTURA I

Domnul cheamă toate popoarele la pacea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.

Citire din cartea profetului Isaia 2,1-5

1 Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amos, cu privire la Iuda şi Ierusalim. 2 În zilele care vor veni, muntele casei Domnului va fi înălţat peste vârfurile munţilor şi se va ridica deasupra dealurilor. Toate popoarele se vor îndrepta într-acolo. 3 Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim pe muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el să ne înveţe căile sale şi să umblăm pe cărările sale”. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim. 4 El va judeca neamurile şi va da legile sale multor popoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai pregăti pentru războaie; îşi vor transforma săbiile în fiare de plug şi suliţele în seceri. 5 Voi, cei din casa lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 121,1-2.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 1)

R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:

„Vom merge în casa Domnului”.

2 Iată, picioarele noastre păşesc

prin porţile tale, Ierusalime. R.

4 Acolo urcă seminţiile, seminţiile Domnului,

ca, după Legea lui Israel, să laude numele Domnului.

5 Acolo sunt scaunele de judecată,

tronurile casei lui David. R.

6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului.

Pace celor care te iubesc.

7 Pacea să locuiască între zidurile tale

şi liniştea în casele tale. R.

8 De dragul fraţilor şi prietenilor mei,

spune: „Pace ţie!”

9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru

mă rog pentru fericirea ta! R.

LECTURA A II-A

Aproape este mântuirea noastră.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 13,11-14

11 Fraţilor, ştiţi în ce timp ne găsim; acum este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am primit credinţa. 12 Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm, aşadar, faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13 Să umblăm cuviincios ca ziua: nu în chefuri şi beţii, nu în desfrânări şi fapte de ruşine, nu în ceartă şi în invidie, 14 ci îmbrăcându-vă în Domnul Isus Cristos, şi nu vă îngrijiţi de trup întru poftele lui.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE Ps 84,8

(Aleluia) Arată-ne, Doamne, îndurarea ta

şi dă-ne mântuirea ta. (Aleluia)

EVANGHELIA

Vegheaţi, ca să fiţi gata.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 24,37-44

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 37 „Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 38 Căci precum în zilele de dinaintea potopului oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, 39 şi nu au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi oameni care vor fi pe câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; 41 din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. 42 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în care zi va veni Domnul vostru. 43 Dar aceasta să o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei în care ceas va veni hoţul, ar veghea negreşit şi n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu gândiţi”.

Cuvântul Domnului

PREDICA

La 11 septembrie 2001 un act de terorism şoca întreaga lume şi imagini cutremurătoare făceau ocolul pământului. În momentul în care cele două turnuri se prăbuşeau, toţi cei care se aflau în zonă se îndepărtau fugind. Toţi alergau. Se îndepărtau pentru a se salva. Însă, în mod surprinzător, se puteau vedea unii care mergeau spre turnuri. Mergeau împotriva curentului. Alergau şi strigau către ceilalţi: „Run for your life!” – Fugi pentru viaţa ta! Salvează-te”. Erau poliţişti şi pompieri cu simţul datoriei. Mergeau să-i salveze pe alţii cu riscul de a-şi pierde propria viaţă. Strigătul lor e impresionant: fugi pentru viaţa ta. Salvează-te! Nu-i cunoşteau pe cei ce îi salvau, nu se ştie dacă cei salvaţi le-au mulţumit vreodată, dacă s-au interesat de salvatorii lor dacă mai trăiesc. Nu ştim. Dar exemplul lor e edificator pentru noi: să ai curajul să mergi spre celălalt care e în pericol să moară (sufleteşte) şi să-i strigi: fugi pentru viaţa ta. Trezeşte-te! Ridică-te! Este întocmai ca strigătul apostolului Paul din lectura de astăzi: „Fraţilor, ştiţi în ce timp ne găsim; acum este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am primit credinţa. 12 Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape” (Rom 13,11-12).

Atunci când se urmăreşte un obiectiv se alege şi o deviză, un moto. De exemplu, pentru anul familiei pe care-l începem în această duminică s-a ales: Familie, devino ceea ce eşti! Sau în campaniile electorale şi în reclamele din mass-media întâlnim zeci de pasaje scurte care vor să reliefeze esenţialul şi să ne fascineze. Acest adevent are şi el un obiectiv: naşterea lui Cristos în viaţa noastră şi în familia noastră. Şi dacă e să alegem şi noi un moto, el să fie: un Advent trăit pentru altul.

Mai exact pentru cine? Altul, poate fi Altul scris cu a mare, adică pentru Dumnezeu: să fie acest adevent un timp oferit lui Dumnezeu.

Altul poate fi cineva de lângă tine, din viaţa ta de acasă, de la serviciu sau de la şcoală. Cineva întâlnit întâmplător, poate chiar pentru prima şi ultima oară.

Altul poate să însemne familia: un Advent trăit pentru familie – să-i strigi soţului, soţiei, copilului, părinţilor: fugi pentru viaţa ta, trezeşte-te, ridică-te!

Mereu există un altul. Iar dacă cineva nu are un altul pentru care să trăiască, Adventul e timpul potrivit pentru a-şi găsi un altul. E inexplicabil şi trist şi împovărător să mergi singur spre Crăciun. Nu, nu se poate.

De aceea, o primă temă pentru acasă în acest adevent este să găsim pe cineva pentru care să trăim – să ne găsim altul –, după exemplul lui Cristos care a trăit şi a murit pentru noi, care suntem altul său.

Acum vă invit să ne întrebăm, să descoperim şi să ne hotărâm: pentru cine trăiesc acest Advent? Pe cine vreau să ajut să se trezească? Pe cine salvez?

Ca să poţi trăi pentru altul sau să-l poţi trezi pe altul, trebuie ca mai întâi noi să fim treji şi pe propriile picioare: un orb nu duce alt orb! Niciodată.

De aceea trebuie să începem cu propria purificare, cu propria trezire. Şi aici cred că avem fiecare nevoie de ajutor ca să ne dăm seama cât de adormiţi suntem.

Şi privim la Maria! Maria prezentă în aceste zile în mijlocul nostru prin Icoana de la Cacica. Maria e persoana care nu te lasă să te simţi confortabil cu păcatul tău. Te provoacă la purificare întocmai ca o oglindă. Dacă te uiţi într-o oglindă curată şi eşti pătat pe faţă, imediat duci mâna să îndepărtezi pata. Însă dacă oglinda e murdară, nici nu se observă impuritatea! Maria e cea mai clară oglindă: privind atent în ea descoperim orice pată. Iar când priveşti la Maria şi te vezi păcătos, îţi vine să acţionezi, să faci ceva: nu poţi rămâne aşa, îţi dai seama că nu îţi stă bine. Şi ce faci? Rămâi acolo? Rămâi aşa uimindu-te cât de murdar eşti? Sau te ridici să te speli, să te cureţi?

Şi vine a doua temă: spovada, purificarea. Da, aceasta este tema Adventului! Numai aşa se îndeplineşte scopul acestui timp: Cristos se naşte doar în sufletele curate.

Maria ne ajută. De asta ne atrage la ea, ca să ne convingă să-l primim pe Cristos. Să îndrăznim să mergem mai departe spre Cristos. Cine se opreşte la Maria, nu face rău, dar e insuficient. De la Maria se merge spre Dumnezeu. Neapărat. Nu trebuie să ne oprim.

Facem un exerciţiu de memorie: tuturor ne place cafeaua sau ne-a plăcut, dacă acum datorită vârstei sau a sănătăţii nu o mai putem savura. Să ne amintim cea mai bună cafea pe care am băut-o! Cea mai bună! Ei bine, gustul lui Dumnezeu la care ne conduce Maria e de o mie de ori… de zeci de mii, sute de mii mai bun. Infinit mai bun.

Spun de cafea pentru că prin instituţii publice – spitale, gări, aeroporturi etc., sunt tonomate de cafea. Dacă vrem să bem o cafea bună trebuie să băgăm două fise, monede. Dacă punem numai una, nu-i problemă, nu stricăm aparatul, nu ne facem rău nici nouă, dar nici nu bem cafea, cel mult simţim o adiere de aromă de la cel care a luat înaintea noastră. Neapărat două fise. Una nu e rău, dar e insuficient!

Dacă vii la Maria şi nu ajungi şi la Cristos, şi la Împărtăşanie, e ca şi cum ai fi pus doar o monedă. Insuficient! Ca la aparat!

Şi mai practic şi mai clar spus pentru cei care suntem acum în biserică, există un traseu: ieşim din bancă, venim în faţa Sfintei Fecioare, o privim, ne rugăm, ne cercetăm, ne uităm spre confesional, vedem că e preot acolo, mergem şi ne spovedim, apoi venim şi ne împărtăşim şi obţinem gustul deplin al Domnului. Misiune îndeplinită! Totul e cât se poate de practic: Te gândeşti, faci cercetarea cugetului, te ridici şi mergi şi te spovedeşti, apoi vii şi te împărtăşeşti, apoi ieşi fericit din biserică, dispus să trăieşti mai mult pentru alţii! Pentru aceasta e Maria aici, în mijlocul nostru: să ne trezească!

Că sfânta Maria nu ne atrage pentru sine, ci pentru Cristos, se vede foarte bine din cântarea ei, Magnificat: vorbeşte numai şi numai despre el şi despre faptele sale măreţe, deloc despre ea! Să ascultăm:

⁴⁷ şi duhul meu se bucură în Dumnezeu,Mântuitorul meu,

⁴⁸ pentru că el a privit umilinţa slujitoarei sale;

iată că de acum toate generaţiile mă vor numi fericită,

⁴⁹ pentru că Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari:

sfânt este numele lui.

⁵⁰ Îndurarea lui faţă de cei ce se tem de el este din generaţie în generaţie.

⁵¹ Şi-a arătat puterea braţului său:

i-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor;

i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei umili;

⁵³ i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi,

iar pe cei bogaţi i-a trimis cu mâinile goale;

⁵⁴ a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa,

⁵⁵ după cum a promis părinţilor noştri,

lui Abraham şi urmaşilor lui pentru totdeauna”.

Mereu spre Dumnezeu şi totul pentru Dumnezeu!

Spuneam două teme: să găsim pe cineva pentru care să trăim acest adevent , să-l trezim, şi a doua să ne purificăm sau să ne ridicăm pe noi înşine.

Cei care se roagă Liturgia Orelor, la sfârşitul lor, zilnic, printre alte antifone, se înalţă către Maria această invocare:

„Maică binecuvântată a răscumpărătorului,

Poarta cerului pururi deschisă, Steaua mării,

Vino în ajutorul poporului ce cade şi vrea să se ridice,

Tu care ai născut spre uimirea făpturii, pe cel Preasfânt ce ţi-e Părinte”

Noi suntem poporul acesta căzut ce vrea să se ridice. Să-i arătăm astăzi că ne dorim această ridicare, purificare, apropiere de Domnul.

Să se vadă. Asta să se vadă că vrem să găsim atunci când ne apropiem de icoana Mamei noastre cereşti. Asta să căutăm: purificare pentru a ajunge la Domnul. Nu vrăji! Nu senzaţionalul!

Iubiţi credincioşi, în mod oficial anunţăm că icoana nu face vrăji. Şi să fim clari minunea e diferită de vrajă. Faptul că venim aici şi spunea o rugăciune în prezenţa icoanei Maicii Domnului nu înseamnă că de acum gata, suntem ocrotiţi, fericiţi şi toate ne merg bine.

Nu, şi mă explic, pentru că văd că aţi devenit curioşi.

Un foarte bun prieten, proaspăt conducător auto în 2004, a mers în acelaşi an în pelerinaj la Cacica. La întoarcere, într-o curbă, a scăpat puţin maşina de sub control. Lipsa de experienţă în ale şofatului a făcut ca maşina să se oprească într-un stâlp, care, spre marea lui mirare, susţinea un gărduţ ce înconjura o grotă a Sfintei Fecioare Maria. Nu-şi credea ochilor când s-a dat jos din maşină şi a văzut că tocmai acolo, sub privirea Maicii Domnului pe care o invocase ca ocrotitoare la Cacica, i s-a întâmplat să facă acel accident. Era şocat. Nedumerit privea când la maşina puţin avariată când la statuia Mariei din grotă. Ar fi vrut să se ia un pic la ceartă cu Maria şi să o întrebe cum de a îngăduit aceasta, cum de nu l-a protejat. Dar se adunase deja lume în jurul lui, lumea veşnic curioasă, şi s-a abţinut de la orice strigăt sau răbufnire. Însă mare i-a fost uimirea când un bătrânel din mulţime i-a spus: „Ehe, tinere. Ai avut noroc. Ai scăpat ieftin. Dacă ai ştii tu câţi şi-au pierdut viaţa în curba asta. Da, să ştii, chiar ai avut noroc”. Abia atunci, îmi spunea el, mi-am dat seama ce înseamnă Maria şi ocrotirea ei: nu înseamnă că nu mi se va mai întâmpla nimic rău, ci înseamnă că nu mi se va întâmpla răul cel mai mare; Maria înseamnă că în încercări îmi va da putere, că-mi va fi sprijin în suferinţă. Maria nu ne asigură că nu vom mai avea probleme, încercări, suferinţe, ci ne asigură că ne va salva viaţa veşnică, şi ne va mângâia, întări şi încuraja în toate dificultăţile vieţii.

Acestea sunt temele cu care pornim la drum: să găsim pe cineva pe care să-l trezim sau să-l susţinem în acest Advent şi să începem această căutare prin propria purificare.

Şi pentru că e început de an Liturgic, an dedicat familiei şi căsătoriei, este bine să ne facem urări, aşa cum obişnuim la început de an. Iar urarea mea este cea de la psalmul responsorial: Pacea să locuiască în inimile noastre şi liniştea în casele şi familiile noastre.

Lăudat să fie Isus Cristos!