Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘milostivire’

Disconfortul dreptății și popularitatea unui Dumnezeu milostiv…

Posted by Paxlaur pe 21/10/2017

dreptate milostivire balantaInima noastră aspiră după iubire, iertare, gingășie, milostivire. Vrem să simțim mereu confortul ce ne vine din faptul că toți cei din jur ne înțeleg slăbiciunile și defectele. Chiar și atunci când facem cele mai mari greșeli sperăm într-o îmbrățișare, într-o înșiruire de cuvinte care să însemne: „Lasă, stai liniștit, nu-i nimic grav. Mergem înainte!” sau „Te înțeleg și te iert”. Multe sentimente sunt râvnite de inima noastră, dar oare dreptatea mai este astăzi o dorință a vieții noastre? Mai râvnim noi acea dreptate care nu alungă iubirea, milostivirea și nici măcar iertarea, ci le desăvârșește spre binele tuturor? Nu cumva avem „iconițe” doar cu Dumnezeu cel milostiv, uitând de Dumnezeul cel drept?

Pentru cei care au înlocuit „Dumnezeu vede tot” cu „Dumnezeu iartă tot” evanghelia de astăzi s-ar putea să fie incomodă. Pentru cei care cred că a trecut timpul adevărurilor de credință și că „Dumnezeu este drept: el răsplătește binele și pedepsește răul” precum și capitolul 25 din Evanghelia după sfântul Matei sunt texte depășite, formulări care nu au nimic în comun cu popularitatea unui Dumnezeu milostiv, cuvintele lui Isus din această zi pot crea un disconfort spiritual. Când separăm milostivirea și iubirea de dreptate, ceea ce obținem nu este cu siguranță credință. Totodată știm că nu se poate vorbi despre milostivire și iubire în afara adevărului. Toate acestea trebuie să se regăsească împreună: milostivire, iubire, adevăr și dreptate.

Astăzi Isus ne invită să ne amintim învățătura Bisericii: „Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va afla iertare în veac, ci e vinovat de un păcat veşnic (cf. Mc 3,29). Îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini, dar cel care refuză în mod deliberat să o primească prin căinţă respinge iertarea păcatelor sale şi mântuirea oferită de Duhul Sfânt . O asemenea împietrire poate duce la nepocăinţa finală şi la pierzarea veşnică” (CBC 1864). Iată care sunt aceste păcate împotriva Duhului Sfânt, păcate care se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu şi, de aceea, îngreunează convertirea: nesocotirea bunătăţii lui Dumnezeu cu gândul ca el nu ne va pedepsi; deznădăjduirea în mila lui Dumnezeu; împotrivirea faţă de adevărul cunoscut; pizmuirea aproapelui pentru harurile pe care le-a primit; împietrirea inimii în faţa dojenilor mântuitoare; încăpăţânarea în nepocăinţă.

Să-l invocăm în această zi pe însuși Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, ca să putem sta departe de tot ceea ce ne îngreunează convertirea. Să stăruim în rugăciune împreună cu sfânta Fecioară Maria ca și asupra noastră să vină noi Rusalii și să practicăm dreptatea și adevărul, să trăim în milostivire și iubire.


Nu putem separa milostivirea de adevăr și nici iubirea de dreptate.
Toate trăiesc îmbrățișate în Dumnezeu
și trebuie să facă parte din viața noastră,
precum în cer așa să fie și pe pământ (cf. Ps 85,11-12).


21 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Ursula şi îns., m.; Celina; Ilarion, abate
Rom 4,13.16-18; Ps 104; Lc 12,8-12

LECTURA I
Abraham a sperat împotriva oricărei speranţe.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea, promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),6-7.8-9.42-43 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26d.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul; şi voi veţi da mărturie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Vă zic, dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Oamenii sunt ca vinurile: fie devin mai buni, fie… oțet!

Posted by Paxlaur pe 11/10/2017

vinul bun si otetulCât de fragili și instabili suntem: atunci când suntem iertați și simțim îndurarea Domnului, tresăltăm de bucurie pentru că el este bun. Însă când vedem bunătatea sa revărsată asupra altora ne întristăm și devenim asemenea lui Iona.

Cartea profetului Iona este o adevărată perlă. Pe de o parte este cea mai frumoasă cântare a milostivirii lui Dumnezeu, pe de altă parte este o denunţare a acelor credincioşi care nu ştiu să se bucure atunci când mântuirea este dăruită celor care sunt consideraţi de ei nevrednici; atunci când se întoarce acasă fiul pierdut şi se face sărbătoare pentru el (cf. Lc 15,11-32); atunci când păstorul găseşte oaia pierdută şi face sărbătoare numai pentru ea (cf. Lc 15,4-7); atunci când ultimii primesc aceeaşi recompensă ca primii, pentru că stăpânul este milostiv (cf. Mt 20,1-15).

Dumnezeu i-a cerut lui Iona să meargă la Ninive și să predice un timp de convertire, altfel cetatea va fi distrusă. Mai întâi Iona nu ascultă şi fuge, dar Dumnezeu îl readuce la misiunea sa şi el este constrâns să predice convertirea ninivitenilor. Atunci locuitorii din acea cetate au credinţă şi îşi schimbă comportamentul lor: părăsesc drumul rău şi abandonează violenţa şi nedreptatea. Astfel Dumnezeu schimbă hotărârea sa şi le face milostivire. Însă Iona, văzând asta, se înfurie teribil, până acolo încât vrea să moară. Sunt elocvente cuvintele sale, care arată supărarea sa tocmai din cauza milostivirii Domnului: „Știam că tu eşti îndurător şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul. Acum, Doamne, ia viaţa de la mine, căci e mai bine să mor decât să fiu viu!” (cf. Iona 4,2-3).

Știm că în Dumnezeu prevalează milostivirea asupra dreptăţii, dar când vestim aceasta nu mereu ne bucurăm, ci dimpotrivă uneori chiar devenim mai răi. Suntem predicatori zeloși ca Iona, dar uităm să ajungem la chipul adevăratului predicator, Isus Cristos, adevăratul predicator, neispitit să asume sentimentele şi stilul lui Iona. Isus a vestit milostivirea tuturor, dându-şi viaţa pentru toţi, absolut pentru toţi (cf. Mc 10,45; Mt 20,28; Is 53,11-12; Enzo Bianchi, Milostivirea în timpul papei Francisc, 25 august 2016).

Să ne privim pe noi înșine: chiar ne bucurăm de convertirea și salvarea celor răi? Am învățăt noi ce înseamnă cuvântul Domnului: „Milă vrea, nu jertfă?” (cf. Mt 9,13).

Dacă nu am învățat, suntem săraci, limitați și suferim atunci când vedem pe un altul căruia îi merge un pic mai bine şi ne cuprinde invidia: cum adică să nu moară şi capra vecinului?!?! Ba să moară. Sau şi mai bine: să moară vecinul ca să-i iau eu capra. Dacă nu am învățat milostivirea, ne rugăm în zadar „Tatăl nostru” și cerem în zadar iertare, pentru că nu trăim ca frați și nu ne bucurăm de iertarea pe care o primesc frații noștri.


„Oamenii sunt ca vinurile.
Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni,
fie se transformă în oţet”
(sfântul Ioan al XXIII-lea).


11 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 27-a de peste an
Ss. Ioan al XXIII-lea, pp. *; Filip, diacon; Alexandru Sauli, ep.
Iona 4,1-11; Ps 85; Lc 11,1-4

LECTURA I
Ţie-ţi este milă de un ricin şi mie cum să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare?
Citire din cartea profetului Iona 4,1-11
În zilele acelea, când a văzut că Dumnezeu îi iartă pe locuitorii din Ninive, lui Iona i-a părut foarte rău şi s-a înfuriat. 2 El s-a rugat Domnului şi a zis: „Vezi, Doamne, oare nu acesta era cuvântul meu când eram în ţara mea şi aveam de gând să fug la Tarşiş? Căci ştiam că tu eşti îndurător şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi regreţi răul. 3 Acum, Doamne, ia viaţa de la mine, căci e mai bine să mor decât să fiu viu!” 4 Domnul i-a zis: „Este oare bună furia ta?” 5 Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la est de cetate. Şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea, la umbră, ca să vadă ce va fi cu cetatea. 6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un ricin care a crescut peste Iona, să facă umbră deasupra capului lui şi să-l elibereze de starea sa rea. Iona s-a bucurat foarte mult pentru ricin. 7 Dumnezeu a trimis un vierme la revărsatul zorilor, acesta a ros ricinul şi s-a uscat. 8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt arzător de la răsărit. Soarele lovea capul lui Iona şi a leşinat. Atunci a cerut să moară şi a zis: „E mai bine să mor decât să fiu viu!” 9 Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Faci bine că te mânii pentru un ricin?” Şi el a spus: „Da, fac bine că mă mânii până la moarte”. 10 Domnul i-a zis: „?ie îţi este milă de un ricin pentru care nu ai muncit şi pe care nu l-ai crescut, care într-o noapte a răsărit şi într-o noapte a pierit. 11 Iar mie să nu-mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu care-i stânga şi care-i dreapta şi animale multe?”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),3-4.5-6.9-10 (R.: 15b)
R.: Doamne, tu eşti îndurător şi plin de milostivire.

3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni,
se vor prosterna în faţa ta, Doamne, şi vor cinsti numele tău,
10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate,
tu singur eşti Dumnezeu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15bc
(Aleluia) Aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba, Tată!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-4
În acel timp, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui!” 2 Atunci le-a zis: „Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta! 3 Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele 4 şi iartă-ne păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită!»”

Cuvântul Domnului

Posted in Fericitul Ioan al XXIII-lea, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Viața, ca o cântare de dragoste

Posted by Paxlaur pe 08/10/2017

Sfanta Liturghie de hirotonire intru diaconat_invocarea tuturor sfintilorNoi suntem alegerea Domnului. Noi, adică tu și eu, cu slăbiciunile noastre, cu răutatea noastră, cu ambițiile noastre. Și cu toate acestea nu tremurăm la gândul că Dumnezeu, privind spre lume, ne-a inclus în planul său! Mai mult, ne-a încredințat un rol, o misiune în această istorie a mântuirii. Tocmai nouă. Oare ne-a ales din milă sau din iubire?

Uimitor și înfricoșător lucru este să ne gândim că Dumnezeu ne-a ales din iubire, nu (doar) din milă. Ne-a ales în primul rând pentru că ne iubește. Dacă ne alegea doar pentru că și-a făcut milă de noi, poate că înțelegeam altfel lucrurile și ni se păreau normale: el e puternic, noi slabi, el e Dumnezeu, noi doar ființe fragile, vase de lut. Dar nu, el ne-a ales pentru că ne-a iubit. Milostivirea lui Dumnezeu își are izvorul în iubirea sa față de noi. Dumnezeu a pus iubirea față de noi mai presus de orice alt lucru, astfel încât noi, plini de recunoștință și cu sfântă teamă, să proclamăm zilnic: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Prin aceasta Domnul a făcut ca istoria lumii să fie o „cântare de dragoste” pentru noi, iubirea inimii sale, aleșii săi. Cât har și câtă iubire! Cât har să te uiți la trecutul tău – plin de bune și de rele! – și să vezi în el o „cântare de dragoste”: iubirea pe care Dumnezeu ți-o poartă. Să ne ridicăm și să mergem în fața oglinzii, să ne privim și să spunem cu voce tare: „Eu sunt cântarea de dragoste a lui Dumnezeu, eu sunt alegerea lui Dumnezeu. Cel atotputernic, Creatorul universului mă iubește tocmai pe mine. Eu sunt via pe care Domnul a ales-o și a plantat-o”.

Mare este harul, dar și mare ne este responsabilitatea. Ne-a ales și ne-a iubit și ne iubește așa cum suntem. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să rămânem așa cum suntem, fără să ne gândim că se apropie „timpul culesului” (cf. Mt 21,34). El ne-a ales nu ca să rămânem cum suntem, ci ca să devenim mai buni – adică sfinți! – și să aducem rod. Da, în această „cântare de dragoste”, în această istorie a mântuirii, suntem aleși ca să aducem roade!

Numai în măsura în care ne vom strădui și vom colabora cu harul Domnului revărsat din belșug în inimile noastre – „ce ar mai fi putut să facă pentru noi și nu a făcut” (cf. Is 5,4)? –, numai atunci vom simți cum „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile noastre” și vom aduce rod bun (cf. Fil 4,7). Pacea sa întrece orice închipuire. La fel și iubirea sa!


Să trudim pentru a aduce roade bune,
lăsând să facă parte din viața noastră „doar cele adevărate,
cele demne, cele drepte, cele curate,
cele plăcute, cele vrednice de laudă, ce e virtute” (Fil 4,8).
Doar așa vom răspunde la iubire cu iubire
și viața noastră va fi la rândul ei o „cântare de dragoste pentru Dumnezeu”,
iubitul inimii noastre.


8 octombrie 2017 

† DUMINICA a 27-a de peste an
Sf. Pelagia, fc. m.
Is 5,1-7; Ps 79; Fil 4,6-9; Mt 21,33-43

LECTURA I
Via Domnului universului este casa lui Israel.
Citire din cartea profetului Isaia 5,1-7
Vreau să cânt o cântare de dragoste pentru iubitul meu. Iubitul meu avea o vie pe un deal mănos. 2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a plantat viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei şi a pus un teasc în ea, a aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă. 3 Acum, locuitori ai Ierusalimului şi oameni ai lui Iuda: faceţi judecată între mine şi via mea! 4 Ce ar mai fi trebuit să fac pentru via mea şi nu am făcut? De ce, aşteptându-mă să facă struguri, a făcut aguridă? 5 Acum, vă voi face cunoscut ce-i voi face viei mele: îi voi îndepărta gardul şi va fi devastată; îi voi distruge zidul şi va fi călcată în picioare. 6 O voi preface în pustiu; nu va mai fi tăiată şi nici săpată şi vor creşte mărăcini şi spini. Voi porunci norilor să nu mai verse ploaie asupra ei. 7 Căci via Domnului Sabaot este casa lui Israel şi cei din Iuda, plantaţia lui preferată. Se aştepta judecată, şi iată vărsare de sânge; dreptate, şi iată strigăte!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),9 şi 12.13-14.15-16.19-20 (R.: Is 5,7a)
R.: Via Domnului Sabaot este casa lui Israel.

9 Tu ai scos o vie din Egipt
şi ai alungat popoare, ca s-o sădeşti.
12 I-ai întins mlădiţele până la mare
şi lăstarii ei ajungeau până la fluviu. R.

13 Pentru ce i-ai spart acum zidul,
încât toţi trecătorii o jefuiesc?
14 O pustieşte mistreţul din pădure
şi o pasc animalele sălbatice. R.

15 Dumnezeule Sabaot, întoarce-te!
Priveşte din cer şi vezi, vizitează via aceasta!
16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta
şi pe fiul omului pe care l-ai întărit pentru tine! R.

19 Atunci nu ne vom mai abate de la tine,
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău.
20 Doamne, Dumnezeul Sabaot, fă-ne să ne întoarcem,
fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi! R.

LECTURA A II-A
Aceea să puneţi în practică! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,6-9
Fraţilor, nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu! 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre în Cristos Isus. 8 În rest, fraţilor, gândiţi-vă la acestea: cele adevărate, cele demne, cele drepte, cele curate, cele plăcute, cele vrednice de laudă, ce e virtute, ce-i de laudă, 9 ceea ce aţi învăţat şi primit, ce aţi auzit şi văzut la mine, aceea să puneţi în practică! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Via o va da în arendă altor viticultori.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine”. 38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” 41 I-au zis: „Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»? 43 De aceea, vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Omul prin care „s-au reînnoit minunile milostivirii divine

Posted by Paxlaur pe 23/09/2017

Padre PioÎn viețile sfinților s-a împlinit cuvântul lui Cristos: sămânța așezată în sufletul lor a adus rod bogat. Ei au ascultat cuvântul Dumnezeu cu inimă curată şi generoasă. Mai mult, ei au păstrat acest cuvânt în inima lor, l-au meditat și s-au lăsat zi de zi irigați de prezența vivificantă a Duhului Sfânt (cf. Lc 8,15).

Biserica ne invită în această zi să privim spre unul dintre acei oameni prin care „s-au reînnoit minunile milostivirii divine”, așa cum citim în rugăciunea zilei. Noi înșine am fost de atâtea ori beneficiarii mijlocirii sfinților și am simțit în viața noastră prezența ajutorului divin prin intervențiile lor. De asemenea, deseori suntem noi cei care ne-am înălțat mâinile spre cer invocând mijlocirea sfinților pentru cei dragi ai noștri. Unul dintre acești mijlocitori, spre care ne îndreptăm cu încredere, este și sfântul Pius din Pietrelcina, cunoscut de noi toți cu numele de Padre Pio.

Viața sa este o continuă chemare de a-l sluji și iubi pe Dumnezeu. Și-a dorit atât de mult să-l urce pe om la cer și să-l coboare pe Dumnezeu în inima omului, încât și-a oferit întreaga viață celor care căutau mântuirea ascultându-i, binecuvântându-i, spovedindu-i și împărtășindu-i. Cel mai mare dușman al său a fost Diavolul. Cea mai mare iubirea a sa a fost Domnul. Iar omul a fost întotdeauna „ocupația” sa: omul care trebuie să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeu și mântuirea pe care acesta i-a pregătit-o. Suferea în fața necredinței și a îndoielii din inimile oamenilor și-și dorea atât de mult ca omul să-l cunoască pe Dumnezeu încât repeta în predicile sale: „Cea mai mare insultă pe care i-o putem aduce lui Dumnezeu este să ne îndoim de el, să nu credem în existența și iubirea sa și să nu căutăm să-l cunoaștem”.

Avem astăzi în fața noastră exemplul unui om care ne înalță inima și mintea spre Dumnezeu. Unde este inima noastră? Ne lăsăm noi călăuziți spre Domnul? Știm că exemplul sfinților ne este oferit nu atât pentru a-i admira, cât mai ales pentru a-i imita. Ce anume am vrea să imităm din viața sfântului Padre Pio? Care sunt valorile pe care el le-a trăit și am vrea să ni le însușim?

Viața sfinților rămâne mereu o provocare pentru noi. Însă să ni-l amintim pe sfântul Augustin care spunea: „Dacă atâția și atâtea au reușit, eu de ce nu aș reuși?” Noi de ce nu am încerca? Și dacă nu știm cum se face, cum se poate trăi o viață în sfințenie, este Cristos cel care ne învață. A merge spre sfințenie înseamnă a „asculta cuvântul Domnului și a-l lăsa să aducă rod în inimă”. Să nu ne rezumăm doar să ascultăm cuvântul, ci să-l împlinim, să-l întrupăm în viața noastră și în felul acesta ne vom îndrepta și noi spre mântuirea adusă de Domnul și manifestată în viețile sfinților.


„În viața spirituală
trebuie să faci zilnic un pas mai sus
urmând o linie dreaptă și ascendentă
până la atingerea desăvârșirii” (sfântul Pius de Pietrelcina).


23 septembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Pius din Pietrelcina, pr. **; Zaharia şi Elisabeta
1Tim 6,13-16; Ps 99; Lc 8,4-15

LECTURA I
Păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 6,13-16
Preaiubitule, te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu care dă viaţă tuturor şi înaintea lui Cristos Isus care a dat mărturia cea bună în faţa lui Ponţiu Pilat: 14 păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, 15 pe care, la timpul potrivit, o va face cunoscută fericitul şi unicul Stăpânitor, regele regilor şi Domnul domnilor, 16 singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de nepătruns, pe care niciun om nu l-a văzut şi nici nu va putea să-l vadă, căruia să-i fie cinste şi putere veşnică! Amin!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),2.3.4.5 (R.: 2c)
R.: Veniţi înaintea Domnului cu strigăte de veselie!

2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie. R.

3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.

4 Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă,
intraţi cu laude în casa lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi numele lui. R.

5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă curată şi generoasă şi aduc roade în răbdare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce a căzut în pământ bun sunt cei care păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15
În acel timp, pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o parabolă: 5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o. 6 O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Altă parte a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o. 8 Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta să asculte!” 9 Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. 10 El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi li se vorbeşte în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă». 11Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de-a lungul drumului sunt acei care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. 13 Cei de pe piatră sunt acei care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării dau înapoi. 14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească. 15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt acei care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Sunt la dispoziția ta…

Posted by Paxlaur pe 19/07/2017

Iata-ma Doamne„Domnul este milostiv şi plin de îndurare”, cântă zilnic inima noastră de la revărsatul zorilor și până la apusul soarelui. Cât de apăsătoare ar fi dimineața și cât de chinuitor ar fi somnul fără milostivirea pe care Dumnezeu o revarsă asupra noastră. Astăzi ca și ieri suntem înveșmântați în milostivirea sa, suntem învăluiți de iubirea sa. Aceasta pentru ca la rândul nostru să fim milostivi, plini de îndurare și iubitori cu cei care fac parte din viața noastră, din comunitatea noastră, din inima noastră.

Simțind milostivirea Domnului ne ridicăm ochii spre cer și cântăm împreună cu psalmistul: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale” (Ps 102,1-2). Trebuie să-l binecuvântăm pe Domnul pentru că ne-a ales pe noi, cei mici, și a revărsat asupra noastră binefacerile sale. Ne-a ales pe noi întocmai cum l-a ales pe Moise și a făcut în viața noastră și în viața celor de lângă noi lucruri minunate. Nu, nu putem uita binefacerile lui, nu putem uita dragostea cu care ni l-a făcut cunoscut pe Isus Cristos.

De fapt, tocmai prin Cristos și în Cristos Dumnezeu, în fiecare zi, „ne iartă toate nelegiuirile şi ne vindecă de orice boală. El ne răscumpără viaţa din adânc şi ne încununează cu îndurare şi dragoste”. Cristos este acel foc mistuitor care ne purifică, acel foc de care trebuie să ne apropiem cu smerenie, desculți, liberi de tot ce ar putea împiedica purificarea noastră. Cristos este cel de care trebuie să ne apropiem, reînnoind în fiecare zi acel „Iată-mă! Sunt aici! Sunt la dispoziția ta, Doamne!”.

Iar el, Domnul și Dumnezeul nostru, cel care „face dreptate şi judecată dreaptă tuturor celor care suferă asuprire”, ne trimite așa cum l-a trimis pe Moise: „Mergi și eliberează poporul meu. Mergi și du libertatea fiilor lui Israel”. El, Domnul, care „a făcut cunoscute lui Moise căile sale şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel”, lucrează în noi și prin noi în această zi și ne trimite să ne apropiem de cei care trăiesc în suferință (cf. Ps 102,6-7; Ex 3,9-10).

Să nu fugim din fața Domnului și să nu refuzăm misiunea pe care ne-o încredințează. Este adevărat că și noi putem spune asemenea lui Moise: „Cine sunt eu ca să îndeplinesc o misiune atât de importantă, atât de grea?” (cf. Ex 3,11). Adevărat și bun lucru este să nu uităm că suntem mici și nevredinci. Însă totodată trebuie să ne amintim că harul său a fost revărsat asupra noastră prin Isus Cristos. De aceea noi nu suntem singuri, ci el este cu noi și lucrează în noi și prin noi: „Eu voi fi cu tine până la sfârșitul lumii” (cf. Mt 28,20; Ex 3,12). Nu te teme!


Cât de bine este să te simți mic și nevrednic,
pentru că doar așa ai posibilitatea
să tresalți de bucurie
în fața unui Dumnezeu atotputernic, milostiv și plin de îndurare.


19 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 15-a de peste an
Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, călug.
Ex 3,1-6.9-12; Ps 102; Mt 11,25-27

LECTURA I
Acolo i-a apărut îngerul Domnului în mijlocul unui foc ce se ridica dintr-un tufiş.
Citire din cartea Exodului 3,1-6.9-12
În zilele acelea, Moise păştea turma lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. A condus turma dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2 Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul rugului. El s-a uitat şi, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia. 3 Moise a zis: „Ia să merg şi să văd această mare arătare: de ce nu se mistuie rugul!” 4 Când Domnul a văzut că el a mers să vadă, Dumnezeu l-a strigat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!”. 5 El i-a zis: „Nu te apropia aici! Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” 6 Şi a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”. Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu. 9 „Şi acum, iată, strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la mine şi am văzut asuprirea cu care îi asupresc egiptenii! 10 Acum mergi, te trimit la Faraon! Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt!” 11 Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să merg la Faraon şi să-i scot pe fiii lui Israel din Egipt?” 12 El i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi acesta va fi pentru tine semnul că eu te-am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.6-7 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

6 Domnul face dreptate şi judecată dreaptă
tuturor celor care suferă asuprire.
7 El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai revelat celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-27
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: