Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘milostivire’

Sunt la dispoziția ta…

Posted by Paxlaur pe 19/07/2017

Iata-ma Doamne„Domnul este milostiv şi plin de îndurare”, cântă zilnic inima noastră de la revărsatul zorilor și până la apusul soarelui. Cât de apăsătoare ar fi dimineața și cât de chinuitor ar fi somnul fără milostivirea pe care Dumnezeu o revarsă asupra noastră. Astăzi ca și ieri suntem înveșmântați în milostivirea sa, suntem învăluiți de iubirea sa. Aceasta pentru ca la rândul nostru să fim milostivi, plini de îndurare și iubitori cu cei care fac parte din viața noastră, din comunitatea noastră, din inima noastră.

Simțind milostivirea Domnului ne ridicăm ochii spre cer și cântăm împreună cu psalmistul: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt! Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale” (Ps 102,1-2). Trebuie să-l binecuvântăm pe Domnul pentru că ne-a ales pe noi, cei mici, și a revărsat asupra noastră binefacerile sale. Ne-a ales pe noi întocmai cum l-a ales pe Moise și a făcut în viața noastră și în viața celor de lângă noi lucruri minunate. Nu, nu putem uita binefacerile lui, nu putem uita dragostea cu care ni l-a făcut cunoscut pe Isus Cristos.

De fapt, tocmai prin Cristos și în Cristos Dumnezeu, în fiecare zi, „ne iartă toate nelegiuirile şi ne vindecă de orice boală. El ne răscumpără viaţa din adânc şi ne încununează cu îndurare şi dragoste”. Cristos este acel foc mistuitor care ne purifică, acel foc de care trebuie să ne apropiem cu smerenie, desculți, liberi de tot ce ar putea împiedica purificarea noastră. Cristos este cel de care trebuie să ne apropiem, reînnoind în fiecare zi acel „Iată-mă! Sunt aici! Sunt la dispoziția ta, Doamne!”.

Iar el, Domnul și Dumnezeul nostru, cel care „face dreptate şi judecată dreaptă tuturor celor care suferă asuprire”, ne trimite așa cum l-a trimis pe Moise: „Mergi și eliberează poporul meu. Mergi și du libertatea fiilor lui Israel”. El, Domnul, care „a făcut cunoscute lui Moise căile sale şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel”, lucrează în noi și prin noi în această zi și ne trimite să ne apropiem de cei care trăiesc în suferință (cf. Ps 102,6-7; Ex 3,9-10).

Să nu fugim din fața Domnului și să nu refuzăm misiunea pe care ne-o încredințează. Este adevărat că și noi putem spune asemenea lui Moise: „Cine sunt eu ca să îndeplinesc o misiune atât de importantă, atât de grea?” (cf. Ex 3,11). Adevărat și bun lucru este să nu uităm că suntem mici și nevredinci. Însă totodată trebuie să ne amintim că harul său a fost revărsat asupra noastră prin Isus Cristos. De aceea noi nu suntem singuri, ci el este cu noi și lucrează în noi și prin noi: „Eu voi fi cu tine până la sfârșitul lumii” (cf. Mt 28,20; Ex 3,12). Nu te teme!


Cât de bine este să te simți mic și nevrednic,
pentru că doar așa ai posibilitatea
să tresalți de bucurie
în fața unui Dumnezeu atotputernic, milostiv și plin de îndurare.


19 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 15-a de peste an
Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, călug.
Ex 3,1-6.9-12; Ps 102; Mt 11,25-27

LECTURA I
Acolo i-a apărut îngerul Domnului în mijlocul unui foc ce se ridica dintr-un tufiş.
Citire din cartea Exodului 3,1-6.9-12
În zilele acelea, Moise păştea turma lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. A condus turma dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2 Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul rugului. El s-a uitat şi, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia. 3 Moise a zis: „Ia să merg şi să văd această mare arătare: de ce nu se mistuie rugul!” 4 Când Domnul a văzut că el a mers să vadă, Dumnezeu l-a strigat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!”. 5 El i-a zis: „Nu te apropia aici! Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” 6 Şi a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob”. Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu. 9 „Şi acum, iată, strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la mine şi am văzut asuprirea cu care îi asupresc egiptenii! 10 Acum mergi, te trimit la Faraon! Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt!” 11 Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să merg la Faraon şi să-i scot pe fiii lui Israel din Egipt?” 12 El i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi acesta va fi pentru tine semnul că eu te-am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.6-7 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

6 Domnul face dreptate şi judecată dreaptă
tuturor celor care suferă asuprire.
7 El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai revelat celor mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-27
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Toți avem o vină pentru ceea ce lipsește acestei lumi pentru a fi mai bună

Posted by Paxlaur pe 12/07/2017

rautate_razboi_violenta_mare„Am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat” (cf. Gen 42,21), își reproșau fiii lui Israel după ce l-au vândut pe fratele lor. Dar acum era prea târziu. Întocmai cum deserori prea târziu vin și regretele sau faptele noastre. Este adevărat, noi nu suntem invidioși și nu ne-am vândut frații, însă am fi putut face mai mult pentru ei. Oare când suntem indiferenți față de nevoile lor, oare când suntem indiferenți în fața acestei „foamete cumplite care lovește și astăzi pământul” (cf. Gen 41,57), oare atunci nu suntem și noi „trădători de frați”? Lumea în jurul nostru moare de foame (și aceasta nu doar din lipsă de hrană!) iar noi nu vrem să ne lăsăm chemați și trimiși de Domnul să „vindecăm orice boală și orice neputință” (cf. Mt 10,2). Ce facem noi pentru a potoli foamea omenirii, foamea fraților noștri?

Există în jurul nostru o cumplită foame de pace, de dreptate, de liniște. Este suficient să privim războaiele care nu se mai termină și răufăcătorii care sunt lăsați în libertate. Sau să privim la lipsa hranei și a apei. În timp ce noi risipim apa și alimentele, oamenii mor de foame și de sete. Datele prezentate de mai multe organizații, care încearcă să aplice proiecte de tip „Zero foamete”, evidențiază cifre alarmante în raportul pe anul 2016: unul din nouă oameni merge seara la culcare flămând. Ne dăm seama cât de urgent este să răspundem chemării de a fi și noi administratori înțelepți asemenea lui Iosif, asemenea ucenicilor? Ne dăm seama cât de necesară este o revizuire a vieții noastre și a modului în care predicăm evanghelia și folosim resursele, hrana și apa? Ne dăm seama cât de urgentă este instaurarea păcii, a dreptății, a liniștii în casa și în viața noastră și apoi în comunitatea noastră?

Toți avem o vină pentru ceea ce lipsește acestei lumi pentru a fi mai bună, mai frumoasă, mai dreaptă. Toți suntem responsabili pentru pacea din comunitatea noastră! Toți! De aceea, astăzi răsună tocmai pentru noi chemarea Domnului: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie” (Mc 1,15). Astăzi Dumnezeu ne alege și ne trimite în lume să potolim foamea cumplită: „Iată vin zile în care va fi foamete în țară, nu foamete de pâine si nu sete de apă, ci de auzit cuvântul Domnului” (cf. Am 8,11). Noi înșine, dacă ne deschidem ochii înimii, îi vedem în jurul nostru pe cei „înfometați”, pe cei care ne așteaptă, pe cei care au nevoie de prezența lui Dumnezeu, de pace, de dreptate, de hrană pentru suflet, dar și pentru trup. Să ne lăsăm atrași de Cristos și constituiți „administratori înțelepți” asemenea lui Iosif, asemenea aspotolilor.


Dacă vrei să vindeci foametea cumplită care lovește pământul,
atunci „împarte-ţi pâinea cu cel flămând,
adu-i în casa ta pe nenorociţii fără adăpost,
pe cei goi acoperă-i şi nu întoarce spatele semenului tău” (cf.
Is 58,7).


12 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 14-a de peste an
Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.
Gen 41,55-57; 42,5-7a.17-24a; Ps 32; Mt 10,1-7

LECTURA I
Noi ispăşim greşeala pe care am făcut-o faţă de fratele nostru Iosif.
Citire din cartea Genezei 41,55-57; 42,5-7a.17-24a
Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraonul a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif şi ce vă va spune el, aceea faceţi!” 56 Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosif a deschis toate grânarele şi vindea grâu egiptenilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului. 57 Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea devenea cumplită pe tot pământul. 42,5 Fiii lui Israel au venit ca să cumpere grâu, aşa cum veneau şi alţii, căci era foamete în ţara Canaan. 6 Iosif guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosif şi i s-au prosternat cu faţa la pământ. 7a Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosif i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. 17 Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile, 18 iar a treia zi Iosif le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-al vostru să rămână prizonier în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate! 20 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic! Astfel, vorbele voastre vor fi credibile şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa. 21 Îşi spuneau unul către altul: „Într-adevăr, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosif, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”. 22Ruben le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui caută răzbunare la noi!” 23 Ei nu ştiau că Iosif aude şi înţelege, deoarece era un interpret între ei. 24a Iosif s-a dus de lângă ei şi a plâns.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.10-11.18-19 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

10 Domnul destramă planurile neamurilor,
el zădărniceşte gândurile popoarelor;
11 dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,1-7
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»”!

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

De s-ar muta munții din loc și s-ar clătina dealurile, iubirea mea nu se va îndepărta de tine

Posted by Paxlaur pe 23/04/2017

iubire de mamaLa o săptămână după sărbătoarea Paștelui, ne putem întreba ce anume a dus nou în viaţa noastră învierea lui Cristos? S-a schimbat ceva? Cei care ne privesc văd în noi efectele învierii lui Cristos? Conştientizăm noi provocările pe care ni le aduce Cristos cel înviat: să credem şi să dăm mărturie?

Cât priveşte credinţa, fiecare ştie în inima sa cât şi cum crede în înviere. Uneori spunem cu uşurinţă: „Eu cred în inima mea! Eu sunt convins în sufletul meu că Isus a înviat. Nu trebuie să arăt tuturor. Mie îmi ajunge să cred, fără să se vadă în exterior”. De aceea, mulţi nici nu vin la biserică sau la sacramente: spun că au credinţa doar în inima lor şi acolo, acasă, ascunşi în camera lor, îşi păstrează această credinţă. Pare foarte simplu şi comod.

Însă noi mai ştim ceva: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iac 2,17). Cum am văzut și la apostolul Toma, ceea ce nu se vede este îndoielnic sau chiar inexistent. De aceea, cât priveşte mărturia despre cel înviat, aceasta nu mai poate fi ascunsă, păstrată doar în inima noastră: mărturia ori se vede, ori nu există. Nu putem spune: „Eu dau mărturie în inima mea”. Mărturia trebuie să fie și exterioară! Se vede în viaţa mea că Isus Cristos a înviat? Cred şi trăiesc acest adevăr? De fapt, lucrurile sunt mai simple: în trăirea de zi cu zi (acasă, la şcoală, în familie, în comunitate, la serviciu, la cumpărături, în suferinţă) învierea lui Cristos are vreun efect asupra deciziilor, gândurilor, cuvintelor mele?

Provocările celui înviat, așadar, sunt cel puțin două: să credem şi să dăm mărturie. Cuvântul Domnului din această zi ne indică şi două realităţi pe care trebuie să le mărturisim, două daruri ale celui înviat: pacea şi milostivirea. În sfânta evanghelie Cristos le spune ucenicilor de trei ori: „Pacea să fie cu voi!”. Cei care trăiesc cu speranţa în cel înviat sunt purtători de pace. Cel care s-a întâlnit cu Isus cel viu răspândeşte pacea. În înviere nu are ce să caute ceea ce nu corespunde păcii adevărate cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Iar psalmistul ne invită, tot de trei ori, să cântăm: „Veşnică este îndurarea Domnului”. Tu ești un om al păcii? Ești milostiv ca Tatăl?

Ambele, pacea şi îndurarea, sunt aspiraţii ale inimii omului. Toţi avem nevoie de ele şi le implorăm în rugăciunile noastre, le dorim în viaţa şi în familiile noastre. Dar ziua aceasta – Duminica Divinei Îndurări – le pune împreună și ne invită să le cerem cu insitență în rugăciune. Să ne amintim cuvintele pe care Isus i le-a spus sfintei Faustina Kowalska: „Neamul omenesc nu va afla pacea atâta timp cât nu se va întoarce spre izvorul milostivirii mele”.


Cel care se îndură de tine, Domnul cel veșnic viu, spune: „
Și de s-ar muta munții din loc și s-ar clătina dealurile,
iubirea mea nu se va îndepărta de tine
și legământul meu de pace nu se va clătina” (cf. Is 54,10).


23 aprilie 2017 

† DUMINICA a 2-a a Paştelui
Ss. Gheorghe, m.; Adalbert, ep. m.
Fap 2,42-47; Ps 117; 1Pt 1,3-9; In 20,19-31

LECTURA I
Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau totul în comun.
Citire din Faptele Apostolilor 2,42-47
În zilele acelea, fraţii erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune. 43 Şi toţi erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se înfăptuiau prin apostoli. 44 Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun: 45 îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 46 Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),2-4.13-15.22-24 (R.: 1)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui!
sau:
Aleluia.

2 Să spună acum Israel că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
3 Să spună acum casa lui Aaron că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
4 Să spună acum cei care se tem de Domnul:
veşnică este îndurarea lui! R.

13 M-au îmbrâncit cu putere, ca să cad,
dar Domnul mi-a venit în ajutor.
14 Domnul este tăria şi lauda mea:
el este mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de biruinţă
se aud în corturile celor drepţi. R.

22 Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.

LECTURA A II-A
Ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,3-9
Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, 4 pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în ceruri! 5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe urmă. 6 Pentru aceasta vă bucuraţi, deşi acum, pentru puţin timp, trebuie să vă întristaţi de felurite încercări 7 pentru ca valoarea credinţei voastre, mai preţioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să fie un motiv de laudă, glorie şi cinste la arătarea lui Isus Cristos. 8 Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi glorificată, 9încredinţaţi că veţi ajunge la ţelul credinţei voastre: mântuirea sufletelor.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, ai crezut, Toma, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA
După opt zile, Isus a venit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: