milostivire – Pagină 21 – Prea târziu te-am iubit…

Gândul din Evanghelia zilei

Timpul este cel care confirmă întotdeauna învăţăturile lui Cristos, le argumentează şi le demonstrează. Iată învăţătura Mântuitorului proclamată la Liturghia acestei zile, cuvinte care-şi caută destinatari receptivi şi printre oamenii timpului nostru: „Când dai un ospăţ la prânz sau la cină, nu-i invita pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe părinţii tăi, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. ¹³ Dimpotrivă, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi. ¹⁴ Atunci ferice de tine, căci ei nu au cu ce să-ţi răsplătească şi îţi vei primi răsplata la învierea celor drepţi” (Lc 12,12-14).

Trebuie să învăţăm şi să re-inventăm milostivirea faţă de cei defavorizaţi, mai ales acum când se apropie luna credincioşilor răposaţi. Pomana, ca şi dragostea, acoperă o mulţime de păcate!

31/10/2011 0

Dialogul despre providenţa divină

Cât de bun şi de plăcut este Duhul tău, Doamne, faţă de toţi!

Astăzi la Oficiul lecturilor, sub îndrumarea învăţăturii sfintei Ecaterina din Siena, patroana Europei, suntem chemaţi să medităm despre providenţa divină, cum are grijă Domnul de toate creaturile sale în toate aspiraţiile lor. Iată un fragment din opera sa Dialogul despre providenţa divină (dictată unor scribi, pentru că ea nu ştia să scrie!), operă care a contribuit mult la decizia luată de papa Paul al VI-lea, la 4 octombrie 1970, să o declare pe sfânta Ecaterina de Siena „Învăţător al Bisericii”:

Veşnicul Tată, cu o bunătate inefabilă, şi-a îndreptat ochiul iubirii sale spre sufletul meu, spunându-i:
„Fiica mea preaiubită, vreau să arăt lumii milostivirea mea şi să am grijă, în orice necesitate, de creaturile mele raţionale în toate aspiraţiile lor. Însă omul ignorant schimbă în moarte ceea ce eu dau pentru viaţă, şi astfel, devine crud faţă de sine însuşi.
Eu am mereu grijă şi tot ceea ce am dat omului vine de la providenţă. Prin providenţă l-am creat. Atunci când am privit în mine însumi, m-am îndrăgostit de creatura mea şi am voit să o creez după chipul şi asemănarea mea ca dar al providenţei mele. De aceea, m-am îngrijit să-i dau memorie, ca să reţină binefacerile mele. Am făcut-o părtaşă şi de puterea mea de Tată veşnic.
I-am dat intelectul, pentru ca în înţelepciunea Fiului meu unul-născut să cunoască şi să înţeleagă voinţa mea, că eu i-am deschis izvorul tuturor harurilor şi i-am oferit cu foc iubirea mea părintească. I-am dat capacitatea şi voinţa de a iubi, făcând-o părtaşă de darul de iubire al Duhului Sfânt, ca să poată iubi ceea ce a cunoscut şi a văzut cu intelectul.
Acestea le-a făcut providenţa mea dulce, numai pentru ca ea să fie capabilă să mă înţeleagă şi să mă guste pe mine şi să se bucure de vederea mea veşnică. După cum ţi-am făcut cunoscut, cerul era închis din cauza păcatului lui Adam: de la neascultarea lui au urmat toate relele din lumea întreagă.
Pentru a elimina această moarte, l-am înzestrat pe om cu ceea ce era necesar. I-am dat Cuvântul, adică pe Fiul meu unul-născut, şi l-am eliberat din starea sa prin providenţa mea. Am voit ca el să devină ascultător, şi astfel, să fie în măsură să elimine acel venin pe care-l băuse din cauza neascultării primului părinte care a fost pe pământ. Cristos, mişcat de iubire, a acceptat ascultarea şi a mers la moartea cea ruşinoasă a crucii şi, prin moarte, a redat viaţa, desigur, nu datorită meritelor omului, ci prin concesie divină”.