Astăzi răsună în Biserici întrebarea: „Și cine este aproapele meu”? Iar Isus răspunde cu parabola Bunului samaritean (Lc10,25-37). În acest context al samariteanului milostiv, la sfântă Liturghie de dimineață, părintele celebrant ne-a amintit cuvintele lui Dostoievski:

„Eu n-am putut să pricep cum e posibil să-ţi iubeşti aproapele. Fiindcă, cel puţin aşa mi se pare mie, tocmai pe acela care-ţi este mai apropiat nu poţi să-l iubeşti decît, cine ştie, doar aşa, de la distanţă… După mine, dragostea creştinească faţă de aproapele este un miracol imposibil pe pămînt. Cristos a fost Dumnezeu. Adică ceea ce nu sîntem noi” (Ivan în Dostoievski, Frații Karamazov).

Oare noi știm să ne iubim aproapele? Nu cumva îi iubim mai mult pe cei care sunt departe, decât pe cei cu care împărțim casa, clasa, locul de muncă?

În altă ordine de idei, căutând citatul din Dostoievski, am dat peste un altul scris de același maestru rus:

„Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, şi ieşi la liman teafăr, nevătămat, dacă-ţi dă mâna. Frumosul! Şi apoi, nu pot să suport gândul că unii oameni cu suflet mare şi luminaţi la minte încep prin a slăvi idealul Madonei, ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar şi mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălăşluieşte idealul Sodomei nu se îndură totuşi să-şi întoarcă faţa de la celălalt ideal, idealul Madonei, fiind singurul care-l însufleţeşte, şi pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereţi. Nu, sufletul omului e larg, e mult prea larg, n-ar strica să fie puţin îngustat! Dracu’ să înţeleagă! Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul. Poate oare Sodoma să reprezinte frumosul? Crede-mă că pentru cei mai mulţi oameni frumosul este însăşi Sodoma! Poţi tu să dezlegi taina asta? Şi te cutremuri când te gândeşti că frumosul nu este numai ceva care te înspăimântă, dar în acelaşi timp şi o taină nepătrunsă. Aici se dă lupta între diavol şi Dumnezeu, iar câmpul de bătălie este însuşi sufletul omului” (Fraţii Karamazov de Dostoievski).

8 octombrie 2018 

Luni din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Pelagia, fc. m.
Gal 1,6-12; Ps 110; Lc 10,25-37

LECTURA I
Evanghelia n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 1,6-12
Fraţilor, mă mir că aţi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie. ⁷ De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură şi vor să schimbe evanghelia lui Cristos. ⁸ Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema! ⁹ Aşa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacă cineva vă predică o altă evanghelie în afară de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! ¹⁰ Caut eu oare acum bunăvoinţa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor? Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi slujitorul lui Cristos. ¹¹ Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia predicată de mine nu este după om: ¹² nici n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.7-8.9 şi 10c (R.: cf. 5b)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
sau:
Aleluia.

¹ Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
² Mari sunt lucrările Domnului, vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.

⁷ Lucrările mâinilor lui sunt adevăr şi judecată,
toate orânduirile lui sunt neschimbătoare,
⁸ statornicite pentru veci de veci,
făcute în adevăr şi dreptate. R.

⁹ El trimite poporului său răscumpărarea,
stabileşte pe veci alianţa sa.
Sfânt şi înfricoşător este numele lui.
^10c lauda lui rămâne pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este aproapele meu?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,25-37
În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ²⁶ El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” ²⁷ Acesta, răspunzând, a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” ²⁸ El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” ²⁹ Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” ³⁰ Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. ³¹ Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. ³² La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. ³³Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. ³⁴Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. ³⁵ În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!» ³⁶ Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” ³⁷ El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”

Cuvântul Domnului