Nu cu mult timp în urmă a fost publicată remarca ironică a unui bărbat care tocmai ascultase fragmentul evanghelic de astăzi. Ascultând întrebarea lui Isus – „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ? – omul s-a grăbit să răspundă: „Dacă vrea să mai găsească ceva credinţă şi credincioşi, ar fi mai bine să se grăbească!” Noi ce avem de spus faţă de această completare ironică şi pesimistă? Noi ce răspuns avem de oferit întrebării pe care Domnul ne-o adresează? În inima noastră este credinţă?

Să nu ne lăsăm cuprinşi de ironie sau pesimism. Nu avem motive. Este adevărat că vedem multe lucrări împotrivă credinţei. Ba chiar noi înşine ducem deseori o viaţă care contrazice credinţa pe care am primit-o la botez. De asemenea este adevărat că acceptăm cu uşurinţă, ba chiar trăim cu indiferenţă faţă de comportamentele contrare credinţei şi moralei, fără să luăm atitudine în faţa celor de a căror creştere şi mântuire suntem responsabili: copii, tineri, rude şi prieteni. Însă să nu uităm că dacă în sufletul şi în jurul  nostru credinţa stă să se stingă şi arată ca un muribund, în multe alte inimi ea înfloreşte. În timp ce în unele locuri se trăieşte ca într-un ger de iarnă, în altele credinţa se bucură de cea mai înflorită primăvară. Este suficient să ne amintim unele manifestări publice de credinţă: Zilele Mondiale ale Tieretului, credincioşi care se adună pentru a primi învăţătura Sfântului Părinte, mulţimea copiilor şi a adulţilor care primesc botezul în diferite colţuri ale lumii… Nu, credinţa nu este muribundă decât în sufletul nostru atunci când refuzăm harul şi alegem păcatul. În rest, prin harul Domnului şi pe căile alese de Providenţă, credinţa înfloreşte, creşte, dă roade acolo unde alţii văd doar neghină.

Să medităm cu atenţie fragmentul evanghelic de astăzi: este o invitaţie la speranţă şi la rugăciune. Să nu ne descurajăm în faţa „neghinei” care creşte împreună cu grâul. Să nu ne lăsăm atraşi de cei care văd doar necredinţa şi uită de miile de inimi care zilnic îşi mărturisesc credinţa, chiar şi cu preţul vieţii. Să ne rugăm astăzi pentru cei persecutaţi pentru credinţa lor. Să ne rugăm şi pentru cei care nu au curajul de a-şi mărturisi sau trăi credinţa. Să strigăm şi noi zi şi noapte: „Doamne, măreşte-ne credinţa şi dă-ne harul de a o mărturisi cu preţul oricărei jertfe”.

Reține

„Credinţa fără fapte este moartă”. O „credinţă” care se rezumă la Liturghia duminicală este o credinţă muribundă. Credinţa trebuie să înflorească, să crească şi să aducă roade.

Sâmbăta, 15 noiembrie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 32-a de peste an
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
3In 5-8; Ps 111; Lc 18,1-8

LECTURA I
Este datoria noastră să primim bine pe fraţi, ca astfel să conlucrăm la răspândirea adevărului.
Citire din Scrisoarea a treia a sfântului apostol Ioan 5-8
⁵ Preaiubitul meu Gaius, tu te porţi ca un adevărat credincios prin tot ce faci pentru fraţi, chiar pentru cei străini. ⁶ Aceştia au dat mărturie despre dragostea ta în faţa comunităţii. Vei face un bine dacă te vei îngriji de călătoria lor, aşa cum se cuvine unor trimişi ai lui Dumnezeu. ⁷ Căci ei au plecat la drum pentru a vesti numele lui Cristos, fără a primi nimic de la păgâni. ⁸ Este deci de datoria noastră să primim bine pe unii ca aceştia, ca astfel să conlucrăm şi noi la răspândirea adevărului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul!
¹ Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află plăcerea în poruncile lui!
² Seminţia lui va fi puternică în lume
şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

³ În casa lui va fi belşug de bogăţie,
dreptatea lui rămâne pe vecie.
⁴ El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este blând, îndurător şi drept. R.

⁵ Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie,
el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate.
⁶ El nu se clatină niciodată
şi amintirea lui este veşnică. R.

ALELUIA 2Tes 2,14
(Aleluia) Prin predicarea evangheliei, Dumnezeu ne-a chemat
să moştenim slava Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnul va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, ¹ Isus a spus o parabolă pentru a arăta ucenicilor săi că trebuie să se roage mereu, fără să se descurajeze. ² El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi faţă de oameni nu avea respect. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă care venea la el şi-l ruga: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului». ⁴ Multă vreme n-a voit, dar în cele din urmă şi-a zis: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mi-e ruşine, ⁵ fiindcă văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină şi să mă tot bată la cap!»”. ⁶ Domnul a adăugat: „Luaţi bine seama la ce spune acest judecător nedrept! ⁷ Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el? Îi va lăsa oare multă vreme ca să aştepte? ⁸Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi el credinţă pe pământ?”

Cuvântul Domnului