În trecerea grăbită prin lume către veci, Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând, Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând. Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis, Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis, Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor, Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor. Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi, Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi, Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni, Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini. Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios, Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Cristos, Fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat, Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat. Fă-ți timp de rugăciune,de post și meditări, Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări, Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic, Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic. Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai, Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai, Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți, Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț. Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi; Comoara risipită a vieții n-o mai strângi. (de Traian Dorz)